De la iesle pân la Cruce

 

De la iesle pân la Cruce,

cât amar, cât suflet frânt,

ce alean, ce milă dulce,

de-a putut din Cer aduce

pe pământ, pe pământ!

 

De la staul la Golgota,

jalea cum să Ţi-o cuprind?

Trist privea spre Cruce,bolta,

munţii grei porneau revolta

clocotind, clocotind!

 

De pe fân şi pân la cuie

numai răni şi vânătăi,

ce cuvinte pot să spuie

cum plângeai pe-o cărăruie,

pentru-ai Tăi, pentru-ai Tăi!

 

Din Egipt în Ghetsimanii

numai drum şi privegheri,

Te pândeau mereu duşmanii

până n-au mai fost Betanii,

nicăieri, nicăieri!

---