S-au dus pierind milenii

 

 

S-au dus pierdind milenii-şi altele-or să vină

Tu ai rămas Acelaşi... şi-aşa vei fi oricând,

cântară-Ţi veci de aur din harfe de lumină

- şi alţi veci au să vină cântarea-Ţi reluând.

 

Te-au preamărit profeţii, vizionari prin ere,

Te-au admirat artiştii creând desăvârşiri,

Te-au adorat eroii trecând prin înviere

- şi Tu rămâi Neapusul eternelor iubiri.

 

Cândva, prin Veşnicie, s-a ridicat prin vină

un fir de praf pe-o clipă voind să-Ţi stea vrăjmaş,

dar neputinţa îl duse uitării ... şi senină

Nemărginirea-Ţi curge pe-al ei etern făgaş.

 

Ca valurile mării se nasc şi pier popoare ,

cresc noi puteri în locul acelor ce-au pierit

- şi toate-s pentru Tine nici cât un praf în Soare

mânate în nimicul cu chip acoperit.

 

Prin toată existenţa ne-ai arătat Iubirea

în mii şi mii de feluri vădind acelaşi har,

- şi n-am putut să-i credem atât Nemărginirea

ca-n clipa-cea-eternă-a Jertfei, pe Calvar./

 

Iubiri tot mai înalte prin veci tot mai lumină

de după Veşnicie şi după Infinit,

în valuri nesfârşite vor trece şi-or să vină

- şi Tu vei fi de-a pururi mai nou şi nou numit.

 

Veni-vor alte graiuri, veni-vor alte ere,

veni-vor alte forme de tot mai preafrumos

- cânta-Ţi-vor Noul Nume Etern din sfere-n sfere

- şi pentru clipa noastră rămâi: Isus Hristos.

 

---