Era seara linistita

 

Era seară liniştită cu cerul senin,

când fu cina pregătită Fiului Divin.

 

El veni cu-ai Lui la masă în locul gătit

şi-apoi cu-o voce miloasă astfel a vorbit:

 

- Fraţii Mei sosit-a ceasul să ne despărţim,

voi să nu pierdeţi curajul, căci Eu am să-nviu.

 

Trebuie să vină toate cele ce s-au scris,

voi fi judecat la moarte şi pe Cruce-ntins.

 

Dar vă spun mai dinainte pentru ca să ştiţi,

unul dintre voi Mă vinde cu treizeci de arginţi.

 

Atunci toţi se îndreptară către Învăţător

şi pe rând Îl întrebară care-i trădător.

 

Când veni rândul lui Iuda întrebă şi el:

- Nu cumva voi fi eu Doamne, fiul cel mişel?

 

- Tu eşti Iudo - zise Domnul, du-te mai curând,

iată, acum sosit-a ceasul să faci ce-ai în gând.

 

El atunci îndată merse către-acel sobor

unde se-aştepta cu sete-al Domnului omor.

 

Acolo-şi vându Stăpânul, Iuda cel mişel

şi printr-un sărut făţarnic îl predă pe El.

 

Şi L-au dus la judecată şi L-au osândit

şi pe Cruce cu ocară ei L-au răstignit !

---