Vis

 

Era aşa de răcoroasă şi de frumoasă noapte-atunci,
îmi era somn, şi frig, şi teamă, visam că sunt cu Tine-n lunci.
Să mă-ncălzesc m-ai strâns la Sânu-Ţi, în haina Ta m-ai învelit,
de-am adormit în iarba udă, adânc, şi dus, şi fericit.

 

Era, Isuse, ceasu-acela când toate mamele dormeau
îmbrăţişate cu copiii, ce-n vis, prin somn, le surâdeau.
O, cât doresc, Isuse, iarăşi s-adorm cu îngerii Tăi mici
şi, legănat pe-o luncă verde, să nu mă mai trezesc aici!

 

Să mă trezesc acolo unde pe veci iubirea Ta m-a dus
şi unde voi privi de-a pururi, răpit, frumseţea Ta, Isus.
Să fiu pe veci unit cu Tine, pe-a’ Tale-n veci frumoase lunci,
atât de fericit, Isuse, precum am fost în vis …atunci.

---