Ce dor adanc

 

Ce dor adânc îmi e de Tine,
al vieţii mele Mire Sfânt,
ca dorul nopţilor din mine
de soarele ce nu mai vine,
de cântecul ce nu-l mai cânt.

Te vrea iubirea-mi pururi nouă,
cu doru-i tot mai sfânt şi-aprins
şi plâng ca zorii după rouă,
şi stau cu mâinile-amândouă
şi sufletul spre Tine-ntins.

E-n pieptul meu, sfâşietoare,
dorinţa de-a Te-avea, Isus,
ca setea arsei căprioare
de-a apei limpede răcoare,
ca taina dorului nespus.

Şi parcă-aici, pe-aşa de-aproape,
Te simt pe undeva ascuns,
că-mi vezi şi lacrima-n pleoape,
şi dulcile privirii ape,
că de-aş şopti ar fi de-ajuns.

M-ai auzi - şi n-ar fi-n stare
nimic să Te oprească-apoi
şi-n sfânta clipă următoare
am fi un Duh şi-o Întrupare,
un har şi-o taină amândoi.

---