Dragul mult iubirii mele
Dragul mult-iubirii mele,plin de raze-n păr,
sub privirile de stele m-ai trezit sub măr,
strălucind de haruri grele m-ai trezit sub măr.
Cerul s-ntindea sub mine, zarea-căpătâi,
m-a unit pe veci cu Tine dragostea dintâi;
dulcea, minunata, sfânta dragoste dintâi.
Mi-ai umplut cu-a Ta privire inima de drag,
fericit de-a ei sfinţire,n-am mai fost pribeag,
dintr-un ceas de strălucire, n-am mai fost pribeag.
Iţi ascult răpit Cuvântul, plâng când Ţi-L ascult,
oare unde-i azi pământul, de-s în Cer de mult?
Unde s-a pierdut pământul, de-s în Cer de mult?
De ce oare-ntreaga Fire cântă-acum aşa?
Mai e oare fericire dulce ca a mea?
Nu e, nu e fericire dulce ca a mea!
Unde-i azi cetatea oare, unde-s câinii răi?
-Cântă-atâta sărbatoare dulce-n ochii Tăi,
Numai pacea şi iertarea cântă-n ochii Tăi!
Cântă ca un roi de-albine câmpu-n floare plin,
zările-s de taine pline, totul e divin,
lângă Tine, lângă Tine totul e divin!
Ţes cununi de rouă zorii să ne-anine-n păr;
fericiţi nemuritorii cununaţi sub măr,
Nunţii Sfinte, Sărbătorii, cununaţi sub măr!...