Dragul mult iubirii mele

 

 

Dragul mult-iubirii mele,plin de raze-n păr,

sub privirile de stele m-ai trezit sub măr,

strălucind de haruri grele m-ai trezit sub măr.

 

Cerul s-ntindea sub mine, zarea-căpătâi,

m-a unit pe veci cu Tine dragostea dintâi;

dulcea, minunata, sfânta dragoste dintâi.

 

Mi-ai umplut cu-a Ta privire inima de drag,

fericit de-a ei sfinţire,n-am mai fost pribeag,

dintr-un ceas de strălucire, n-am mai fost pribeag.

 

Iţi ascult răpit Cuvântul, plâng când Ţi-L ascult,

oare unde-i azi pământul, de-s în Cer de mult?

Unde s-a pierdut pământul, de-s în Cer de mult?

 

De ce oare-ntreaga Fire cântă-acum aşa?

Mai e oare fericire dulce ca a mea?

Nu e, nu e fericire dulce ca a mea!

 

Unde-i azi cetatea oare, unde-s câinii răi?

-Cântă-atâta sărbatoare dulce-n ochii Tăi,

Numai pacea şi iertarea cântă-n ochii Tăi!

 

Cântă ca un roi de-albine câmpu-n floare plin,

zările-s de taine pline, totul e divin,

lângă Tine, lângă Tine totul e divin!

 

Ţes cununi de rouă zorii să ne-anine-n păr;

fericiţi nemuritorii cununaţi sub măr,

Nunţii Sfinte, Sărbătorii, cununaţi sub măr!...