Nu-i pe lume inviere mai mareata

 

 

Nu-i pe lume înviere mai măreaţă,

ca atunci când crapă noaptea de păcat,

şi Hristos renaşte-un suflet la Viaţă,

nu-i pe lume înviere mai măreaţă,

Ceru-ntreg e-atunci un cântec minunat.

 

Nu-i pe lume-o bucurie mai slăvită,

ca aceea care–ţi dăruie Isus.

viaţa-i har iar moarte-i nuntă strălucită,

nu-i pe lume-o bucurie mai slăvită,

Soarele e-atunci pe veci mai neapus.

 

Şi nu este-n lume-o moarte mai senină,

ca a celui ce-a umblat cu Dumnezeu,

fericit te-avânţi în veşnica Lumină,

nu-i pe lume-o biruinţă  mai senină,

însorită de-un mai dulce curcubeu.

 

Dă-mi, Isuse, începutul şi sfârşitul

tinereţii-nflăcărate de-al Tău dor,

pentru slava ce-şi aşteaptă răsăritul,

dă-mi Isuse începutul şi sfârşitul,

credinciosului Ostaş biruitor.

---