Vine-ncet amurgul

 

 

Vine-ncet amurgul ca o ceaţă deasă
şi-un văl tot mai rece peste ani îţi lasă;
tainele tăcerii spun ciudate şoapte:
– Tu aici n-ai casă. Unde dormi la noapte,
unde dormi la noapte?

 

Vine-ncet plecarea ca o judecată,
un vârtej la capăt are calea lată;
dacă de la ceruri au să te alunge,
unde te vei duce, unde vei ajunge,
unde vei ajunge?

 

Vine-ncet sfârşitul ca o despărţire,
ori spre întuneric, ori spre strălucire;
vine viaţa care veşnic nu va trece,
dacă n-ai pe Domnul, unde vei petrece,
unde vei petrece?