O iata Doamne noaptea

 

 

O, iată, Doamne, noaptea întreagă m-am trudit,
dar luntrea mea e goală, nimic n-am pescuit!
Cu ce am să Te-ntâmpin, când ai să-mi vii în zori
pe ţărmul mării mele şi-n luntre-ai să-mi cobori?

 

Cu fruntea asudată şi trupul tremurând,
încerc şi-ncerc zadarnic în fiecare rând.
E marea agitată şi vântul mi-e contrar,
nădejdea-mi luminează din ce în ce mai rar.

 

…O, iată, Doamne, zorii, e vremea să Te-araţi,
mi-e inima mâhnită şi ochii-nlăcrimaţi.
Tu vii… Şi luntrea-i goală şi nu ştiu ce să spun,
că, iată, înainte eu n-am nimic să-Ţi pun.

 

Dar când îmi vezi sudoarea şi trupul istovit
de nici un dar din lume n-ai fi mai mulţumit.
Căci când, cu toată truda, nu pot ce-am vrut, Isus,
dorinţa de-a aduce e cum aş fi adus…

---