Domnul Isus, profeţind vremurile de apoi şi sfârşitul veacurilor
Pr. Iosif TRIFA
Isus Mântuitorul S-a retras împreună cu apostolii Petru, Iacov, Ioan şi Andrei pe Muntele Măslinilor de unde a profeţit dărâmarea Ierusalimului şi sfârşitul veacurilor.
Azi mă adresez ție, suflet al meu,
„Predici în celula singuratică”
Richard Wurmbrand
Nu mai sunt în stare a vorbi cu Creatorul meu. Nu mai pot striga către El cu glasul meu. Nu mai pot să mă adresez de la distanță nici fraților și surorilor mele, ca altădată.
Nici o altă carte nu a putut să ne arate
ce este Dragostea, așa cum a făcut
Cuvântul lui Dumnezeu.
Nimeni de pământul acesta nu poate trăi într-o legătură de dragoste așa cum o fac cei ce Îl cunosc pe Dumnezeu prin Domnul Iisus Hristos și Duhul Sfânt. Domnul să ne îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu și spre răbdarea lui Hristos!
2 Tesaloniceni 3.5
Scriptura în Școală
Prof.Dr.Maria Francisca Băltăceanu
Ziarul Lumina, 23 Octombrie 2016
Am mai povestit, în diferite ocazii, unele momente din viața mea în care mi-a fost dat să mă apropii de Scriptură și cum această apropiere a fost pentru mine fundamentală. N-aș vrea să mă repet, dar unele lucruri sunt importante pentru ce mă gândesc să spun acum.
"Te laud că sunt o făptura așa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!"
Psalmul139
Muzica Nicolae Moldoveanu
1947-1950
Poezia fratelui Traian Dorz este ca o rugăciune rostită cu timiditatea penitentului umil.
Sergiu Grossu
Scrie în cartea Apocalipsei: „Ferice de acum încolo de morţii care mor în Domnul! Da, zice Duhul, ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!” (Apocalipsa, 14. 13). Versetul acesta i se potriveşte, în chip deosebit, aceluia dintre ostenitorii Oastei Domnului, căruia Părintele Iosif Trifa îi spunea întotdeauna, cu o ruptură de suflet: „Dragă Dorz”.
Raport al Comitetului Creştin pentru apărarea libertăţii religioase şi de conştiinţă în România
23 august 1978
Persecuţia Mişcării “Oastea Domnului”
din cadrul Bisericii Ortodoxe Române.
Oastea Domnului a fost fondată în anul 1923 de un preot român ortodox din Transilvania, Iosif Trifa. Fiind, în esenţă la început, o mişcare de reînnoire morală, Oastea Domnului s-a transformat într-o mişcare de trezire şi trăire evanghelică, misionară laică în interiorul ortodoxiei. În perioada sa de înflorire, în anii 1935-1940, milioane de creştini români-ortodocşi, printre care şi preoţi, participau la activităţile de evanghelizare, la tipărirea de literatură creştină şi la adunările în aer liber.
Îndemn la simplitate
Ernest Bernea 1939
Omul, prin natura şi condiţia lui, a purtat dealungul vremurilor o luptă dureroasă şi continuă pentru câştigarea unui prisos de bine. În epoca modernă şi contemporană acest bine a fost văzut sub forma civilizaţiei şi a progresului. Singur sau în colectivitate omul s’a străduit în acest sens.
Biserica în faţa puterii ateiste
Sergiu Grossu
Trăim momente cruciale, de grea cumpănă. Iadul s-a dezlănţuit să piardă omenirea, să cucerească sufletul şi mintea omenească, să profaneze altarele credinţei, să ucidă în noi nădejdea vieţii veşnice, să siluească mersul normal al istoriei, să legalizeze şi să impună pe pământ internaţionalismul urii de Dumnezeu, supremaţia minciunii şi cultul violenţei. “Dumnezeul veacului acestuia“ atacă în toate sectoarele cheie ale activităţii umane cu armatele de care dispune, într-o unitate aproape perfectă.