Brate tari ca ale Tale

Braţe tari ca ale Tale, Dumnezeul meu Preasfânt,

nu sunt nicăieri asemeni nici în Cer nici pe pământ.

 

Ele-mi ţin fiinţa-ntreagă mai statornicită-n har,

de nu poate să mi-o smulgă, duh vrăjmaş şi vânt hoinar.

 

Ochi pătrunzători de taine ca ai Tăi, nu sunt nicicând,

ei cunosc adâncul vieţii şi izvoru-oricărui gând.

 

Sub lumina lor cea blândă mă păstrez neîncetat,

de nu poate să mă smulgă şarpele înveninat.

 

Inimă mai iubitoare, ca a Ta, o, unde-ar fi ?

Simţul, clocotu-i nu-i prinde, mintea nu-l poate gândi.

 

Cu încredere adâncă, capu-mi plec pe pieptul Tău...

De aceea nu mă smulge  nici ce-i bine, nici ce-i rău.

 

Glas duios şi mai puternic şi de Adevăr mai plin,

ca al Tău nu-i nici acuma, nici în vecii care vin.

 

El aduce mângâiere, vieţii mele, pe-orice drum,

de nu poate să mi-o smulgă încercările de-acum.

 

Faţă mai strălucitoare ca a Ta, Stăpân Ceresc,

Bunătate mai întreagă unde oare să găsesc ?

 

M-alipesc de Tine-n totul, Tu eşti adăpostul meu,

slavă, slavă, slavă Ţie, Veşnicule Dumnezeu !

                                       

Nicolae Moldoveanu