Cum sa pot uita eu Doamne

Cum să pot uita eu, Doamne, ceea ce-i de neuitat,

ceea ce pe lumea asta nici nu poate fi-arătat.

 

Neuitat, neuitat,

este tot ce Tu mi-ai dat!

Fii slăvit, fii slăvit, Domnul meu în veci iubit,

minunat şi strălucit!

 

Cum să pot uita răpirea, până nu ştiu care-i rai,

unde stările trăite n-au nici soţ şi n-au nici grai.

 

Cum să pot uita înălţimea peste care m-ai purtat,

unde-am dus arzând pe frunte locul ce l-ai sărutat.

 

Cum să pot uita eu ceasul rugăciunii strălucit,

unde mi-am simţit pe umeri nimbul capului sfinţit.

 

Cum să pot uita întâlnirea cu-al iubirilor hotar,

unde clipa sau vecia au acelaşi nehotar.

 

Cum să pot uita învierea celui mai slăvit mormânt,

unde-au ars îmbrăţişate două cruci şi-un legământ.

Traian Dorz