Iubirea mea de Domnul

 

 

Iubirea mea de Domnul ce faci tu oare-acum?

De ce tu dormi în casă şi El suspină-n drum?

De ce tu stai la masă, când El e neprimit?

De ce nu rabzi alături de Domnul tău iubit?

De ce nu rabzi, de ce nu rabzi, de ce nu rabzi alături

De Domnul tău iubit?

 

Tu-I spui mereu cu vorba: “Isuse, Te iubesc!”

Dar ale tale fapte şi gânduri ce-I grăiesc?

Ce-I spune-a ta viaţă şi tot ce-ascunzi în ea?

De ce nu-ţi ţii cuvântul ce ţi l-ai dat cândva?

De ce nu ţii, de ce nu ţii, de ce nu ţii cuvântul

Ce ţi l-ai dat cândva?  

 

Iubire dulce, vino, s-aducem mai frumos

şi frunzele, şi rodul, mai vrednic de Hristos,

şi vorba ta, şi fapta de-acelaşi preţ ceresc,

să creadă El când spunem: “Isuse, Te iubesc!”

să creadă El, să creadă El, să creadă El când spunem:

“Isuse, Te iubesc!”

---