Nu pot crede ca-ntamplarea m-a facut sa fiu cu-ai mei

Nu pot crede că-ntâmplarea m-a făcut să fiu cu-ai mei,
cum, dar, s-ar putea uitarea să mă rupă de la ei?

 

 

   O Isuse, până-n ceruri vreau să fiu cu dragii mei,
   căci un gol de întristare aş simţi de n-ar fi ei.

 

Legătura de iubire, dându-mi drept la toţi cei dragi,
vreau să-i scapi de la pieire şi la Tine să-i atragi.

 

 

 

Semăn printre ei Cuvântul, pentru ei mă rog şi plâng,
să-Ţi cunoască legământul, lângă Crucea Ta să-i strâng.

 

 

Dacă voi veni la Tine, neştiind ce-ar fi cu-ai mei,
Ţi-i voi cere cu suspine până vor veni şi ei.

 

 

Fiind una prin iubire, Doamne, eu rămân cu-ai mei,
în necaz sau fericire vreau să fiu pe veci cu ei.