Cat am pierdut noi pentru Tine

Cât am pierdut noi pentru Tine
e tot ce-n lume-aveam senin.
Ce mult e pentru noi, Isuse,
dar pentru Tine ce puţin!

 

Copiii, soarele şi casa
ce-n lume numai una ai,
iubirea, libertatea, visul
şi tot ce-i unic într-un grai…

 

Pe toate le-am pierdut, căci anii,
trecuţi cu ele, nu mai vin,
nu mai revine viaţa dusă
şi tot ce-a fost a fi senin…

 

Pierduţi sunt anii când mânuţa
copiilor ne-ar fi-alintat
şi ziua când părinţii noştri
nemângâiaţi s-au mormântat.

 

Pierdutu-s-a prietenia
cu bucuriile din ea
şi tot ce fiecare-n lume
o dată, numai, poate-avea.

 

Şi nu numai o zi, ca-n moarte,
şi-o dată Ţi le-am dăruit,
trăind, în fiecare clipă
de mii de ori Ţi le-am jertfit.

 

Pe faţa noastră, suferinţa
neşters lăsat-a chipu-i mut
şi nimenea pe lumea asta
nu poate-ntoarce ce-am pierdut…

 

E unic pentru noi aceasta,
dar pentru vecii toţi câţi vin
şi pentru cât în ei ne-aşteaptă,
Isuse Scump, e prea puţin!