Tu te-ai dus

 

 

Tu Te-ai dus, Isuse dulce, dar mereu întorci la mine
pe acele căi de aur unde mă-ntâlneşti cu Tine;
ca să-mi ţii pe totdeauna viaţa lângă Tine.

 

În cântare şi-n iubire Tu-mi întorci fără-ncetare,
întâlnirea noastră-n ele-i cea mai scumpă sărbătoare;
ca să-mi faci viaţa-ntreagă scumpă sărbătoare.

 

Prin Cuvânt şi rugăciune vii de fiecare dată
şi-ntâlnirea noastră-n ele-i totdeauna minunată,
Tu îmi faci, Isuse, viaţa tot mai minunată.

 

Iar în adunarea sfântă mi-arăţi Faţa cea mai dragă,
întâlnirea noastră-acolo-i strălucită şi întreagă;
între fraţi îmi dai vieţii strălucirea-ntreagă.

 

Prin aceste căi de aur Tu Te-ntorci mereu la mine,
până când pe totdeauna mă vei duce lângă Tine
ca să-mi dai, Isuse dulce, totul lângă Tine.