Scaldat cu sufletul in soare

 

 

Scăldat cu sufletul în soare m-afund în Harul Tău iubit;
pân’ la slăvita Sărbătoare mai este de călătorit.
Mai am să merg, mai este cale, cu sufletul aprins de dor,
prin raza dulce-a Crucii Tale, eu merg  spre sfântul Viitor.

 

Iubirea-Ţi dulce mă-nfăşoară în vălul ei neprihănit
şi merg cu inima uşoară, şi merg cu gândul fericit;
spre Tine năzuiesc întruna despovărat de tot ce-i greu,
privind cu lacrimi spre cununa ce-o am la Tine, Domnul meu.

 

Te rog, fă-mi tot mai dulce zborul spre înălţimile cereşti
şi tot mai paşnic Viitorul în care ai să mă primeşti.
Să uit durerile-ndurate şi pământescul meu suspin
şi-n strălucitele-Ţi palate să-mi aflu veşnicul alin.