Pana nu-ti zidesti caldura

 

 

Până nu-ţi zideşti căldura inimii la temelii,
zidurile se dărâmă, vetrele-ţi rămân pustii…
Până nu-ţi îngraşi cu lacrimi glia-n care-ai semănat,
ne-ncolţită-ţi stă sămânţa în pământ nedezgheţat.

 

Până nu-ţi uzi cu sudoarea frunţii tale-orice răsad,
florile uscate-ţi pică, roadele necoapte-ţi cad…
Până nu-ţi îngropi comoara ce te ţine mai legat,
aripile-ţi zac lăsate, duhu-ţi geme subjugat.

 

Până nu-ţi jertfeşti fiinţa pe al slujbei tale-altar,
orice flacără se stinge, orice-avânt recade iar.
Frate, nu-ţi cruţa fiinţa, ci jertfeşte-o curajos
dacă vrei să nalţi statornic templu vrednic de Hristos !