Ce cununie stralucita

 

Ce cununie strălucită

a fost a mea, Isuse Drag,

/pe nici o casă aurită

n-a fost nălţat mai dulce steag!/

 

Pe nici o frunte luminoasă

n-a fost un mai divin sărut

/şi nimănui n-ai dat, ca mie,

ce dar mai scump Ţi s-a părut./

 

Ce mâini mi-au aşezat cununa,

ce martori mi-am văzut cântând;

/priveau şi soarele şi luna

ce nu văzuseră nicicând!/

 

Roiau în jurul nostru stele

şi îngerii erau nuntaşi,

/stăteau în jurul mesei mele

cei mai frumoşi înaintaşi.../

 

Ce cor ceresc şi ce cântare,

prin şapte ceruri răsunând,

/cântau, când Sfânta-Ţi Sărutare

mi-ai dat-o, binecuvântând!/

 

Şi când cereştile inele

ni le-ai schimbat cu Mâna Ta...

/O, Nunta Veşniciei mele,

să nu te pot în veci uita!.../