Ce cununie stralucita
Ce cununie strălucită
a fost a mea, Isuse Drag,
/pe nici o casă aurită
n-a fost nălţat mai dulce steag!/
Pe nici o frunte luminoasă
n-a fost un mai divin sărut
/şi nimănui n-ai dat, ca mie,
ce dar mai scump Ţi s-a părut./
Ce mâini mi-au aşezat cununa,
ce martori mi-am văzut cântând;
/priveau şi soarele şi luna
ce nu văzuseră nicicând!/
Roiau în jurul nostru stele
şi îngerii erau nuntaşi,
/stăteau în jurul mesei mele
cei mai frumoşi înaintaşi.../
Ce cor ceresc şi ce cântare,
prin şapte ceruri răsunând,
/cântau, când Sfânta-Ţi Sărutare
mi-ai dat-o, binecuvântând!/
Şi când cereştile inele
ni le-ai schimbat cu Mâna Ta...
/O, Nunta Veşniciei mele,
să nu te pot în veci uita!.../