Vindeca a mea-ndoiala

 


 

Vindecă a mea-ndoială

ce m-apasă uneori,

|: când mi-e inima-ntristată

şi prin suflet trec fiori! :|

 

Nici o clipă de-ndoială

nu vreau să-am în viaţa mea,

|: că-ai venit să mă răscumperi,

să-mi dai pace, pacea Ta. :|

 

Ţine-mi gândul la Cetatea

cea cu ziduri de topaz,

|: ca să nu mă copleşească

a-ndoielilor talaz! :|

 

Când mă va lovi vrăjmaşul

cu-a-ndoielii suferinţi,

|: Tu mi-adu mereu aminte

scumpele-Ţi făgăduinţi! :|

 

Şi m-ajută, o, Isuse,

ochii să mi-I pot ţinea

|: peste valul îndoielii,

sus, la Tine, Stânca mea! :|