De nu-mi erai decat un prieten
De nu-mi erai decât un prieten,
oricât de-apropiat cândva,
Te-aş fi putut uita, Isuse,
-dar Tu eşti Prietenia mea.
De nu-mi erai decât un cântec,
oricât de drag, Te-ai fi-nvechit
-dar Tu mi-eşti Armonia însăşi,
|: în veci mai nou şi mai dorit. :|
De nu-mi erai decât un nume,
puteam să-l uit, oricum erai,
-dar Tu-mi eşti pentru veci, Isuse,
tot scumpul vieţii mele Rai.
De nu-mi erai decât un zâmbet,
uşor Te-aş fi putut uita,
-dar Tu-mi eşti toată Fericirea
|: din care-mi scot iubirea mea. :|
De nu-mi erai decât o rază,
vreo noapte Te-ar fi-ntunecat,
-dar Tu-mi eşti Soarele Vieţii
desăvârşit şi minunat.
Cum să Te uit atunci, Isuse,
orice-ar veni şi-oricine-ar vrea,
|: când Tu-mi eşti răsuflarea vieţii,
|: Fiinţa şi Mişcarea mea? :|:|