De nu-mi erai decat un prieten

 

De nu-mi erai decât un prieten,

oricât de-apropiat cândva,

Te-aş fi putut uita, Isuse,

-dar Tu eşti Prietenia mea.

 

De nu-mi erai decât un cântec,

oricât de drag, Te-ai fi-nvechit

-dar Tu mi-eşti Armonia însăşi,

|: în veci mai nou şi mai dorit. :|

 

De nu-mi erai decât un nume,

puteam să-l uit, oricum erai,

-dar Tu-mi eşti pentru veci, Isuse,

tot scumpul vieţii mele Rai.

 

De nu-mi erai decât un zâmbet,

uşor Te-aş fi putut uita,

-dar Tu-mi eşti toată Fericirea

|: din care-mi scot iubirea mea. :|

 

De nu-mi erai decât o rază,

vreo noapte Te-ar fi-ntunecat,

-dar Tu-mi eşti Soarele Vieţii

desăvârşit şi minunat.

 

Cum să Te uit atunci, Isuse,

orice-ar veni şi-oricine-ar vrea,

|: când Tu-mi eşti răsuflarea vieţii,

|: Fiinţa şi Mişcarea mea? :|:|