Acum şi în vecii vecilor documentul acesta şi Adevărul acesta istoric rămâne o sfântă şi veşnică datorie şi o cale de urmat a Oastei Domnului şi a oricărui suflet chemat de Dumnezeu în ea, prin orice împrejurări de viaţă sau de moarte ar fi să treacă până la răspunderea în faţa lui Hristos unde suntem şi unde vom ajunge cu toţii.

Traian Dorz

... Întâlnirea mea cu părintele Iosif a însemnat pentru mine momentul cel mai înalt din viaţa mea pământească. În momentul acela am trăit în focul iubirii până la alb, până la punctul de sudură divină şi eternă, nu numai cu acest mare trimis al lui Dumnezeu, ci şi cu destinul şi cu scopul Oas­tei Domnului. În aşa fel şi în aşa cadru s-au petrecut atunci cu mine lucrurile, încât pe sufletul şi umărul părintelui Iosif eu am pus, la patul lui de spital, un legământ la fel cu cel din Rusaliile neuitate că nu mă voi mai despărţi de acest om şi de destinul lui niciodată.

vor rămâne formele fără Viaţă, oameni, biserici şi adunări fără naşterea din nou, fără Hristos.

Traian Dorz

În lucrarea cea tainică şi sfântă a lui Dumnezeu noi nu suntem singuratici, ci uniţi cu alţii, ca nişte mădulare în trup, după cum este scris... "Sunteţi mădulare unii altora..." Şi după cum în trup există un echilibru fără de care n-ar fi cu putinţă viaţa, tot aşa în Tainicul Trup al lui Hristos, care este Biserica Lui cea Vie, este nevoie să fie şi să se păstreze mereu un echilibru. Dacă unele mădulare sunt mai slabe, altele trebuie să fie mai tari.

Coboară Doamne pacea și harul Tău divin,
căci plină este lumea, de ură şi venin.

Suntem sătui de rele, de-atâtea războirii
o, dă-ne Duhul păcii și-al bunei învoiri.

Trăim apogeul erei tehnologice. Ea a fost pregătită din secolul trecut prin aşa zisul progresism şi materialism. Acum toate ţările, de la cele mai înapoiate până la cele mai dezvoltate, sunt preocupate de progresul tehnologic şi informaţional ca formulă magică a societăţii de consum.

Căci visul lumii moderne din toate regimurile politice de azi este satisfacţia materială imediată, nelimitată, ca şi cheie a fericirii oamenilor.

23 august 1978

Persecuţia Mişcării “Oastea Domnului”
din cadrul Bisericii Ortodoxe Române.

Oastea Domnului a fost fondată în anul 1923 de un preot român ortodox din Transilvania, Iosif Trifa. Fiind, în esenţă la început, o mişcare de reînnoire morală, Oastea Domnului s-a transformat într-o mişcare de trezire şi trăire evanghelică, misionară laică în interiorul ortodoxiei.  În perioada sa de înflorire, în anii 1935-1940, milioane de creştini români-ortodocşi, printre care şi preoţi, participau la activităţile de evanghelizare, la tipărirea de literatură creştină şi la adunările în aer liber.

Sergiu Grossu

Trăim momente cruciale, de grea cumpănă. Iadul s-a dezlănţuit să piardă omenirea, să cucerească sufletul şi mintea omenească, să profaneze altarele credinţei, să ucidă în noi nădejdea vieţii veşnice, să siluească mersul normal al istoriei, să legalizeze şi să impună pe pământ internaţionalismul urii de Dumnezeu, supremaţia minciunii şi cultul violenţei. “Dumnezeul veacului acestuia“ atacă în toate sectoarele cheie ale activităţii umane cu armatele de care dispune, într-o unitate aproape perfectă.

F.M. Dostoievski 

"Tirania este un obicei care prinde lesne rădăcini și cu vremea poate să devină o boală. Afirm că cel mai bun om din lume poate să se înrăiască și să se abrutizeze în asemenea hal, încât nimic să nu-l mai poată distinge de o fiară sălbatică.

Traian Dorz

[...] Eu cred că în cuptorul acesta de foc al încercării Oastei este ascunsă o mare taină.

Domnul Isus nu i-a dus pe ucenicii Săi în marile încercări la sfârşitul misiunii lor, ci la începutul acestei misiuni. Tot aşa, Biserica Domnului nu şi-a avut marile ei cerneri la sfârşitul chemării ei de pe pământ, ci la început.