Aţintiţi-vă ochii la El şi numai la El!
Predica testamentară a Preotului Vasile Ouatu
la Adunarea Oastei de la Bârlad
Invitat de fraţii din Bârlad la adunarea din toamna anului 1936, Părintele Vasile, având graiul stins de boală, le-a trimis fraţilor spre citire testamentară predica de mai jos, foarte potrivită spre a se citi în adunările Oastei DOMNULUI.
Vor veni peste voi vremuri grele, poate chiar nespus de grele. Cu Isus însă vom birui totul !
Mult iubiţi fraţi şi scumpe surioare în ostăşia Domnului Isus Biruitorul !
„Har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos“ - Filipeni 1:2.
Aş fi dorit din toată inima să fiu în mijlocul dumneavoastră, pentru că vă iubesc cu o iubire sfântă şi doream fierbinte să vă văd şi, împreună, să ne bucurăm în Domnul.
O grea suferinţă însă m-a împiedicat să pot fi cu trupul alături de dumneavoastră. Voi, fraţii din Bârlad, vă aduceţi aminte că şi în august eram răguşit, acum suferinţa a crescut, sunt şi mai greu bolnav. Dar, dacă trupul îmi este lovit – şi încă greu – apoi duhul îmi este întărit. Prin această nouă suferinţă în trup, m-am alipit şi mai mult de Domnul Isus. Şi, prin El, mă consider alături de dumneavoastră şi cu dumneavoastră, în orice clipă şi cu atât mai mult acum, când sunteţi adunaţi fraţi şi surori din multe părţi.
Dragostea ce ne uneşte în Isus, strângându-ne în buchetul bine plăcut Domnului – al Oastei Domnului Isus Biruitorul – mă îndeamnă să vă am întotdeauna în rugăciunile mele. Şi nu numai pe dumneavoastră, ci pe toţi fraţii şi pe toate surorile din întreaga ţară; fiindcă noi, cei mulţi, alcătuim un trup în Oastea Domnului Isus Biruitorul.
Îngăduiţi-mi dar ca, atât în numele meu, cât şi în numele în veci preţuitului Parinte Iosif Trifa, să vă salut cu salutul ostăşesc, zicându-vă la toţi: Slăvit să fie Domnul Isus Biruitorul!
Iubiţi fraţi şi scumpe surioare în ostăşia Domnului Isus Biruitorul!
Scopul adunărilor noastre ostăşeşti, pe judeţe sau pe regiuni, este şi trebuie să fie ca, mai întâi, să ne putem vedea unii cu alţii, să ne cunoaştem unii cu alţii şi să ne bucurăm împreună, slăvind, prin toate ale noastre, pe Domnul Isus. Ca, oamenii în mijlocul cărora trăim, văzând viaţa noastră curată, sfântă şi neprihănită, să slăvească şi ei, pentru noi, pe Dumnezeu şi să se adauge cât mai multe suflete la turma copiilor lui Dumnezeu. Dragostea şi râvna noastră să-i cucerească pe toţi. Iar în al doilea rând, ca să ne împărtăşim unii altora bucuriile, dimpreună cu necazurile. Bucuriile, în ceea ce priveşte înaintarea şi creşterea noastră în Domnul. În ce măsură am progresat noi, fiecare în parte, în cunoaşterea lucrurilor ce vin de la Dumnezeu?
Adunările mari trebuie să fie un fel de examen al fiecarui copil al lui Dumnezeu, al fiecărui ostaş adevărat. Fiecare să se cerceteze pe sine şi să-şi dea un răspuns hotărât. Cu cât am înaintat eu în cunoaşterea Domnului Isus? – deoarece este un lucru hotărât că nu oricine vorbeşte de Isus este un cunoscător al Domnului Isus. Cu cât am înaintat eu în a cunoaşte şi, mai ales, în a iubi şi preţui Jertfa Domnului Isus?… Fiindcă cel mai mare dar din câte a facut Dumnezeu omului este tocmai Jertfa Domnului Isus. Au creştinii în cap tot felul de lucruri, cunoştinţe, dar despre Jertfa Domnului Isus ştiu foarte puţin, dacă nu chiar nimic. Căci, în adevăr, iubiţilor, dacă am lua pe oricare din creştinii de rând şi l-am întreba: Ce ştii dumneata despre Jertfa Domnului Hristos? Ce-ai câştigat dumneata prin Jertfa Domnului Hristos? Ce legătură este între dumneata, cel ce-ţi zici creştin, şi Jertfa Domnului Hristos? – omul, zis creştin, va rămâne mut. El nu ştie nimic despre Jertfa Domnului Hristos. Din cauza aceasta, viaţa creştinilor de nume este moartă. Ei zac în mare întuneric spiritual, sunt orbi. Dar, slăvit să fie Domnul, pe noi, Oastea Domnului ne-a scos din această înspăimântatoare orbire şi ne-a adus la lumina Evangheliei.
Acum, prin Oastea Domnului, noi suntem în şcoala Duhului Sfânt şi la fiecare pas trebuie să ne controlăm, să ne cercetăm, spre a vedea în ce măsură am înaintat pe scara sfinţeniei şi a desăvârşirii. Din clipa în care L-am cunoscut pe Domnul şi sfânta Lui Jertfă, viaţa ni s-a transformat din temelie şi continuu alergăm spre ţintă, spre Isus - desăvârşirea noastră.
Aruncând de pe noi toată vechitura păcatelor ce odinioară ne robiseră, ne aţintim mereu ochii şi alergăm stăruitor la desăvârşire. Necontenit trebuie să ne supraveghem creşterea cea duhovnicească, pentru ca nu cumva să cădem ori să alergăm greşit şi să pierdem premiul alergării.
Este ştiut că, în vremea noastră, mulţi dintre cei ce-şi zic credincioşi se poartă ca vrăjmaşi ai Crucii Domnului Hristos (Filipeni 3:18). Noi ştim, iubiţilor, că sfârşitul lor va fi pierzarea (Filipeni 3:19). Dar, în ceea ce ne priveşte pe noi, trebuie să fim plini de înţelepciune, dându-ne bine seama că nimeni şi nimic din cele ale lumii, să nu pună stăpânire pe noi. Patria şi cetăţenia noastră sunt în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos (Filipeni 3:20).
Fiecare clipă din viaţa noastră să fie o înaintare, o urcare pe scara sfinţeniei, ce duce în ceruri. Adunările noastre ne oferă un minunat prilej ca fiecare să se examineze şi să-şi dea seama cum stă înaintea Domnului Isus. Este fiecare dintre noi un copil al lui Dumnezeu? Cunoaşte fiecare, lămurit, prin cine şi cum am căpătat înfierea? (Efeseni 1:5). Cum am devenit noi fii ai lui Dumnezeu? - Prin Isus, dragii mei, şi anume prin Jertfa de pe Cruce, prin răstignirea lui Isus pe lemnul Crucii. Prin această Jertfă, prin moartea şi învierea Domnului Isus, noi am căpătat de la Dumnezeu minunate daruri. Am căpatat mai întâi dreptul de a ne numi copii ai Celui Preaînalt (Ioan 1:12). Prin această minunată Jertfă am căpătat răscumpararea şi iertarea păcatelor (Efeseni 1:7). Şi tot prin aceasta am dobândit moştenirea împărăţiei cereşti (Efeseni 1:11; 2:6; 2:19).
Ah ! ... Cât de mult ne-a iubit şi ne iubeşte pe noi Dumnezeu! (Ioan 3:16). Şi câte daruri şi câte făgăduinţe minunate ne-a dat El nouă prin Domnul Isus!
Şi totuşi creştinii ştiu atât de puţine despre Domnul şi Jertfa Sa, că, în adevăr, celui credincios îi vine să plângă de durere. Dar totuşi Dumnezeu încă ne iubeşte şi încă ne caută pe fiecare în parte, căci El a plătit scump, scump de tot, pentru fiecare dintre noi. A plătit cu viaţa Sa pe Cruce, deoarece la Dumnezeu un singur suflet preţuieşte mai mult ca lumea toată.
Glasul Oastei Domnului, prin toata jertfa Părintelui Trifa, este şi el o mărturie a iubirii ce Dumnezeu ne-o poartă. Pentru că, în timp ce noi rătăceam cu toţii prin văile întunecoase ale păcatului, Isus, în iubirea Lui, a revărsat şi revarsă asupra noastră mana cea cerească a Oastei Domnului Isus Biruitorul, care ne strigă cu stăruinţă şi ne smulge din lume, alipindu-ne iarăşi de Isus şi sfânta Sa Jertfă.
Întocmai ca o ploaie răcoritoare a fost chemarea Oastei Domnului peste sufletele noastre uscate de vânturile secetoase ale plăcerilor acestui veac.
Oastea Domnului ne pune în adevarata lumină pe Isus şi Jertfa Golgotei. Cu timp şi fără timp, Oastea adună sufletele de pe căile păcatului şi le alipeşte de Isus.
Oastea Domnului, roagă pe tot sufletul să se ridice din păcatul nimicitor şi să se apropie de Isus cel răstignit, cu dragoste şi recunoştinţă, împăcându-se cu Dumnezeu Tatăl prin Isus şi Jertfa Sa.
Oastea lui Isus a întins şi întinde o mână de ajutor oricărui suflet dornic de a-L cunoaşte pe Domnul cu adevărat şi de a ajunge la mântuire.
Drumul Oastei este drumul sfinţilor şi al martirilor. De aceea, cine Oastea iubeşte pe Isus preţuieşte.
Cei ce încă n-au cunoscut Oastea au acum fericitul prilej să se predea chiar acum în mâinile Domnului, înrolându-se ca voluntari în această Armată Sfântă, de cucerire a Patriei cereşti, iar cei care sunteţi înrolaţi, înflăcăraţi-vă, dragii mei, aprindeţi-vă în voi Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu şi luptaţi cu râvnă şi îndrazneală să cuceriţi sufletele celor care ne înconjoară.
Mergeţi înainte cu bărbăţie, fără a va teme de nimeni. Isus este cu noi şi El luptă pentru noi.
Aţintiţi-vă ochii la El şi numai la El !
† Preot ostaş al Domnului Vasile Ouatu
O, de-as avea eu limbi o mie