Oastea Domnului – Strânşi, uniţi, în jurul Crucii lui Hristos!
“Strajă pentru Isus cel Răstignit! Strajă să nu-L pierdem pe Isus cel Răstignit dinăuntrul nostru şi dinăuntrul Oastei!”
Cu Isus cel Răstignit, Oastea a devenit o putere. Şi tocmai pentru asta este pândită din multe părţi, pentru multe scopuri şi interese.
Dar primejdia cea mare, de a-L pierde pe Isus cel Răstignit, încă nu este asta cea care vine din afară. O mai mare primejdie este cea care vine dinăuntrul Oastei. E primejdia «ciocanelor». E ispita de a ne pomeni, una-două, că ne lipseşte Isus cel Răstignit din adunările noastre.
Se ţin «adunări mari» ale Oastei, în care nu se vorbeşte nimic despre Jertfa Crucii. Li se vorbeşte ostaşilor despre toate – numai despre Iisus cel Răstignit, nu. Ostaşii aşteaptă fulgerări duhovniceşti, aşteaptă foc ceresc – şi li se dau alte lucruri, care nu hrănesc şi nu rămân…
…Sunt înăuntrul Oastei unii care îşi bat capul veşnic după «organizare», după «şefie», după dorul de a «comanda» – în loc să-şi bată capul cu un singur lucru: copiii Oastei să-L aibă tot mai mult pe Isus cel Răstignit.
Este însă o primejdie şi mai mare decât aceea de a-L pierde pe Isus cel Răstignit dinăuntrul Oastei, din adunarea Oastei: este primejdia de a-L pierde pe Isus cel Răstignit dinăuntrul nostru, din inima noastră. Aceasta este primejdia cea adevărată. Dacă e vorba de o primejdie pentru Oaste, aceasta este una singură: să nu-L pierdem pe Isus cel Răstignit din inima noastră, din viaţa noastră. Până când Îl avem pe Isus cel Răstignit înăuntrul nostru, Oastea va înainta biruitoare. Toate atacurile se vor zdrobi de Stânca Golgotei.
Apostolul Pavel avea o singură grijă pentru fraţii lui: să nu-L piardă fraţii pe Isus cel Răstignit. Să nu piardă Duhul şi să rămână cu «litera».
Stăpânit de grija aceasta, strig şi eu pe fraţii mei: Fraţi ostaşi! Strajă pentru Isus cel Răstignit! Strajă să nu-L pierdem pe Isus cel Răstignit dinăuntrul nostru şi dinăuntrul Oastei! Strajă să nu ne fure satana pe Isus cel Răstignit!
Mulţi dintre copilaşii Oastei – furaţi de ispita trufiei – s-au ridicat de la picioarele Crucii şi caută azi «scaune» de mărire. Şi mulţi s-au răcit şi au pierdut «dragostea dintâi».
Fraţii mei, înapoi, la picioarele Crucii! În genunchi cu toţii la picioarele Crucii. Cu toţii strânşi în jurul Crucii – aceasta este Oastea Domnului. Plângând la picioarele Crucii – acesta este locul nostru în Oastea Domnului. Puterea Oastei este Isus cel Răstignit. Până Îl avem pe El între noi şi în noi, avem totul. Când L-am pierdut pe El, am pierdut totul.
Să nu uităm apoi: Oastea Domnului nu este numai aflarea lui Isus cel Răstignit, ci este şi vestirea Lui. Dacă cineva m-ar întreba, aşa la repezeală, ce este Oastea Domnului, eu i-aş răspunde scurt: Oastea Domnului este aflarea şi vestirea lui Isus cel Răstignit. Un ostaş care L-a aflat cu adevărat pe Isus cel Răstignit, acela se face şi el un vestitor al Lui…
Fiecare ostaş să fie, să se facă, un vestitor înflăcărat al lui Isus cel Răstignit…
“Isuse Doamne, Preadulcele meu Mântuitor, Îţi mulţumesc din tot sufletul meu că m-ai scos din lume şi m-ai atras cu putere lângă Crucea Răstignirii Tale. Îţi mulţumesc că ai făcut din mine un nebun pentru Tine şi Evanghelia Ta.
Îţi mulţumesc că pe mine, un vas slab şi nevrednic, m-ai ales să-i chem şi pe alţii la Tine, la ospăţul mântuirii, la Crucea Răstignirii Tale.
Îţi mulţumesc că ne-ai întâlnit în Tine, în dragostea Ta, în Crucea Ta, pe atâţia fraţi şi surori din tot cuprinsul acestei ţări şi de peste hotarele ei. Eu mă rog pentru mine şi mă rog pentru ei, să ne ţii până la sfârşit lângă Crucea Răstignirii Tale. Să ne legi cu toate legăturile dragostei de Crucea Răstignirii Tale. Să fim şi să ne facem nişte nebuni pentru Tine. Numai pentru Tine. Să nu vrem să mai ştim despre nimic altceva decât numai despre Tine, Doamne, şi Crucea Răstignirii Tale.
Şi ne dă, Isuse Doamne, dar şi putere să Te vestim şi altora.
Să ducem peste tot locul vestea cea dulce că Tu ai murit pentru noi toţi. Pe orice suflet care zace de păcate biruit, să-l chemăm să Te afle pe Tine, scăparea şi mântuirea noastră a tuturor.
Ca pe nişte copilaşi ai Tăi, ţine-ne, Isuse Doamne, sub aripile Crucii Tale, până în clipa când ne vei chema cu totul în braţele Tale, ca să fim cu Tine în vecii vecilor. Amin.“
Traian Dorz- Istoria unei Jertfe