"Creștinul în cetate"

Războiul propagandistic rus împotriva Bisericii Ortodoxe Române, miza geopolitică a poziției lui Adrian Papahagi.

Dragos Paul Aligica
Articol preluat de pe
 inliniedreapta.net

 


 

"Creștinul în cetate" este o carte remarcabilă și merită citită cu mare atenție pentru că explică publicului român un lucru esențial, și anume, faptul că ordinea politică și administrarea ei nu pot fi reduse la simple forme, formule sau modele instituționale. Mai precis, că in­stituțiile, politicile și organizațiile guvernanței publice sunt în ultimă instanță tot atât de bune sau tot atât de rele pe cât sunt oamenii ce le creează, adoptă, mențin și conduc.

 

Adrian Papahagi își concentrează atenția exact pe problema setului de credințe și de principii, adică pe ingredientul uitat, neglijat din ecuația bunei guvernări a cetății. Autorul are îndrăzneala să redeschidă dosarul problemei, împotriva superficialității cu care a fost declarat închis de politologia modernă și ide­ologia dominantă. El are îndrăzneala să spună că nu orice set de idei, credințe, valori merge, e fezabil și dezirabil când e vorba de mașinăria instituțională a bunei guvernanțe moderne. Și mai mult, are îndrăz­neala să afirme superioritatea unui anume set specific: cel definit de Creștinism. Papahagi aduce solide argumente morale, filozofice, istorice, politologice în acest sens. 

 

 

Cetatea este sub asediu, iar apărarea ei este intrinsec legată de religie și, mai precis, de interpretarea pe care Creștinismul și tradiția sa o vor lua în sfera publică românească.edituradoxologia.ro

 

Ne place sau nu, România e situată pe o linie de clivaj civilizațional și geopolitic. În perioada următoare, resurgența forțelor de la Răsărit va crea o presiune imensă asupra spațiului public românesc.

 

Va fi un război propagandistic, ideologic și cultural fără precedent, purtat cu mijloace și tehnologii pe care istoria nu le-a cunoscut până acum. Principala țintă și locul unde va avea confruntarea ideologică majoră va fi religia; mai precis, Creștinismul, sau interpretarea sa ideologică. Și mai precis: Ortodoxia. Și mai precis: Biserica Ortodoxă Română, prin clerul și credincioșii săi.

 

Pentru încă cel puțin o generație, România va bascula sau nu geopolitic, în funcție de locul unde se va așeza centrul de greutate și clivajul în strategia de a diviza BOR într-o ramura pro-ocidentală, care se identifică cu familia europeană, și o ramură anti-occidentală, care se identifică cu orice, dar nu cu tradiția europeană occidentală.

 

Dacă privim lucrurile în acestă lumină, înțelegem imediat care este formidabila miză geopolitică a poziției lui Adrian Papahagi. Dincolo și în plus de esența convingerilor religioase profunde ce o animă, această dimensiune politică este ceea ce stârnește interesul, admirația și susținerea unora ca mine, care privesc lucrurile, așa cum spuneam, nu cu ochiul teologic, ci cu cel politic.

 

Adrian Papahagi și grupul de intelectuali cu care este asociat reprezintă în acest moment principala forță doctrinară care articulează defensiva în fața strategiei ce vizează factorul religios și ecleziasic ca instrument și câmp al războiului neconvențional, ideologic și informațional, cu mize geopolitice majore în Estul Europei.

 

Linia de rezistență a acestui sector din frontul ideologic ține în acest moment de ei și de modul în care vor lucra cu Biserica. Iar întreaga linie a frontului, așa cum știm din teoria strategiei, este întotdeauna la fel de tare în ansamblul ei, pe cât de tare este cel mai vulnerabil sector al său.

 

 

Dragoș Paul Aligică, articol preluat din http://inliniedreapta.net/monitorul-neoficial/dragos-paul-aligica-razboiului-propagandistic-rus-impotriva-bor-formidabila-miza-geopolitica-a-pozitiei-lui-papahagi/

 

Nota redacției: Interesant de urmărit războiul ideologic și teologic neconvențional purtat cu România și BOR pe care îl poartă agentul pravoslavnic crescut și infiltrat inclusiv în comunități ale Oastei Domnului din Moldova, respectiv Mihail Longhin Jar.