Învierea Mântuitorului şi ÎnviereaTineretului Oastei
Ioan Marini
Despre trei morţi spune Evanghelia că a înviat Mântuitorul: fiica lui Iair (Luca 8:40-42;49-56), fiul văduvei din Nain (Luca7:11-17), şi pe Lazăr din Betania(Ioan 11). Este izbitor, că toţi aceşti morţi pe care Domnul Isus i-a înviat, sunt tineri. Este un adânc înţeles în aceste învieri.
Mai întâi, ele ne spun despre uşurinţa cu care moare un tânăr. O boală scurtă a veştejit repede tinereţea fiicei lui Iair.
Dar Lazăr?...Cât de năpraznic i-a secerat moartea tinereţea şi viaţa!...
Ca o floare fragedă este tinereţea. Un vântişor dacă trece peste ea şi îndată o veştejeşte. Dar aceasta este moartea care odată, mai curând sau mai târziu, tot vine.
Dar moartea cea adevărată nu este aceasta, căci moartea aceasta vine să ne treacă la altă viaţă.
Este însă o altă moarte care poate veni înaintea morţii trupului şi care este mult mai grozavă: moartea sufletului. Aceasta este moartea cea adevărată. Şi vai, mulţi oameni mai ”trăiesc” în această moarte... mult prea mulţi. Este plină lumea de ”morţi care trăiesc”. Este plină lumea şi de tineri care s-ar părea că sunt vii şi plini de viaţă, dar ei totuşi sunt morţi, fiindcă nu au viaţă duhovnicească. Îi vezi cum saltă, petrec, joacă, aleargă şi totuşi ei nu sunt plini de viaţă precum se arată, ei sunt morţi sărmanii.
Faţă de Domnul şi faţă de mântuirea Lui ei sunt morţi.
Dragi frăţiori şi surioare, trei ani cât a lucrat pe pământ Domnul a înviat trei tineri care muriseră. Este şi acesta un semn că boala şi moartea ne pândesc mai ales pe noi, tinerii.
Tinerii se înbolnăvesc şi mor mai curând. Mergeţi pe la spitale şi sanatorii şi veţi afla acolo mai mult tineri decât bătrâni, şi mergeţi la cimitire şi veţi vedea mai multe cruci şi morminte pentru tineri decât pentru bătrâni.
Şi tot aşa este şi cu boala şi cu moartea sufletească, boala şi cu moartea sufletească din pricina păcatului ne pândesc mai mult pe noi, tinerii decât pe alţii.
O, e dureros să auzi cât de repede se înbolnăvesc şi mor tinerii, cu sufletul.
De aceea să priveghem neîncetat, şi de cumva ”boala” s-a furişat în suflet, să alergăm la Doctorul cel mare. Şi de cumva am căzut în boală de ”moarte” să ne gândim la cei trei tineri, pe care dragostea Domnului Isus i-a înviat când şi ei erau morţi şi pierduţi.
Oricât de căzut ai fi tu, dragă frăţioare, află că Domnul te iubeşte şi vrea scăparea ta şi întoarcerea ta la o viaţă nouă.
Domnul Isus a înviat trei tineri, în semnul că El ne iubeşte atât de mult pe noi, tinerii.
La o dragoste atât de mare să răspundem punându-ne viaţa în slujba Lui. Amin.
Biruinţa Învierii Domnului este chezăşia biruinţei noastre; Domnul Isus biruie şi azi şi va birui până la sfârşit, căci El e veşnic biruitor, de aceea orice se va întâmpla în lume cei credincioşi vor striga mereu: Slăvit să fie Domnul Isus Biruitorul!
Hristos a înviat!
Ce veste scumpă şi dulce este aceasta! Ce bucurie mare pentru cei ce au alergat cei dintâi în ziua învierii la mormântul pe care l-au găsit gol.
Nu este aici, ci a înviat (Luca 24:6) a spus îngerul femeilor, care-L căutau printre cei morţi pe Cel viu.
Cu câtă bucurie nu vor fi alergat ele, să spună „fraţilor” vestea cea mare a învierii Domnului şi Mântuitorului lor. E viu! Trăieşte! A înviat!… Eu L-am văzut! Mi-a vorbit! – adăuga Magdalena şi toţi s-au umplut de bucurie şi uimire fără seamăn. Aşadar, toate cuvintele Lui s-au împlinit întocmai şi sunt cu totul adevărate.
Bucuria păcătoasă a Cărturarilor, Fariseilor şi a marilor Preoţi le-a fost de scurtă durată, fiindcă vestea cea mare a făcut să le ţiuie urechile de groază. Şi ei au fost printre cei dintâi, care au auzit marea veste:
Hristos a înviat, rupând peceţile lor netrebnice şi îngrozind pe străjerii plătiţi, care au fugit cu frică să le dea de veste.
Oarba necredinţă a crezut şi mai crede încă şi azi că poate omorâ pe Fiul lui Dumnezeu şi lucrarea Lui în lume, prin fel de fel de mijloace omeneşti; dar se înşală şi se va înşela amarnic, fiindcă în oricâte morminte va fi închis Isus, El va rupe peceţile şi va învia, căci e viu în vecii vecilor şi El e veşnic biruitor. Fiara va face război cu sfinţii şi îi va birui. Dar până la sfârşit Domnul Isus îl va nimici pe Antihrist cu suflarea gurii Sale (II Tesaloniceni).
El a biruit, biruie şi va birui, căci e veşnic biruitor!
Bucuraţi-vă, fraţilor, bucuraţi-vă! Cu ceata cea mică a copilaşilor Domnului de la Ierusalim, ne bucurăm şi noi astăzi în mijlocul necazurilor noastre.
Slăvit să fie Isus Biruitorul, Stăpânul şi Salvatorul nostru, fiindcă Învierea Lui este biruinţa desăvârşită a lui Dumnezeu asupra morţii, asupra păcatului şi asupra lui Satan. Unde-ţi este biruinţa, moarte ? (I Corinteni. 15:55)
Unde mai este puterea păcatului, care a fost răstignit şi îngropat în mormântul uitării?
Unde este puterea diavolului, stăpânul morţii ? (Evrei 2:14)
Căci El i-a izbăvit pe cei pe care, prin frica morţii, îi ţinea robi toată viaţa lor (Evrei 2:15). Slăvit să fie Numele Lui, fiindcă l-a legat pe „cel tare” şi ne-a dat libertatea şi o „pradă” bogată. Fiindcă o dată legat cel tare, nu intră numai El în „casa celui tare, ca să-i jefuiască gospodăria” (Matei 12:29), ci, o dată cu El, intrăm şi noi acolo după El. El n-a intrat Singur în slavă, ci cu o mulţime de mii de mii de răscumpăraţi care au fost şi ei, prin El, biruitori.
În Isus, biruinţa ne este aşa de bine asigurată, încât ea ne este înfăţişată în Scriptură ca şi dobândită în întregime: „Voi sunteţi tari şi Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi şi aţi biruit pe cel rău” (I Ioan 2:14).
În Isus, totul este împlinit; „noi suntem mai mult decât biruitori prin Acela care ne-a iubit” (Romani 8:37), nu ne mai rămâne decât să luăm biruinţa Lui ca biruinţa noastră şi pentru aceasta nu este nevoie decât să credem în biruinţa Lui (I Ioan 5:4).
Ori de câte ori mulţimea şi mărimea ispitelor e gata să vă copleşească, aduceţi-vă aminte de Domnul Isus Cel Înviat şi priviţi-L zdrobindu-l pe satana sub picioarele Lui şi totodată aduceţi-vă aminte că El a făgăduit că-l veţi zdrobi şi voi pe vrăjmaş sub picioarele voastre (Romani 16:20).
El a murit şi a înviat pentru ca să ne câştige mântuirea şi biruinţa desăvârşită asupra păcatului şi asupra lui satan.
Fratele meu iubit! Întăreşte-ţi mâinile obosite şi genunchii slăbănogiţi! Luptă cu curaj şi încredere!
Nu vă lăsaţi! Nu daţi înapoi nici un pas! Nu lăsaţi vrăjmaşului nici o nădejde de biruinţă!
Gândiţi-vă la bucuria biruinţei voastre de la sfârşit. Înainte!
Cu ochii ţintă la Isus Biruitorul, şi vom birui !
Ioan Marini - Viaţa creştină, nr.15,1939
Domnul Isus Biruitorul să binecuvânteze Tineretul Oştirilor Sale!
Din departari, din sfinte zari
Din depărtări,din sfinte zări,
astăzi răsună o chemare!
Oameni treziţi ! Vă pocăiţi !
căci Domnul nu va-ntârzia.
Veniţi cu toti ,veniţi Isus ne cheamă,
să ne unim de orice neam am fi,
să ne iubim, cu-o dragoste frăţescă,
doar prin Isus vom birui !
Azi eşti chemat , neaparat,
de Cel ce S-a jertfit pe cruce;
nu spune nu , vino şi tu,
căci mâine poate-i prea târziu.
Stai nu pleca, căci calea ta
duce de-a dreptul la pierzare,
întoarce-acum, pe acelaşi drum
pe care a mers Isus Hristos.
Veniţi,veniţi, cei ce-L iubiţi
Mântuitorul azi vă cheamă,
vă alăturaţi ca să luptaţi
pentru Împărăţia Lui.
Vă pregătiţi să vă întâlniţi
cu Cel ce lumea judeca-va,
El v-a veni şi osândi
pe cei ce-n rele-i va găsi.
El va veni curând pe nori de slavă,
Pamântu-ntreg se va cutremura
cei păcătoşi vor tremura de groază
şi-o grea osândă-şi vor lua.
La nesfârşit, un tropăit
se-aude prin întreaga lume,
e Oastea Lui ,cum alta nu-i ,
sunt paşii Oastei Domnului!
Ei merg voios cu Domnul lor in frunte
înspre Împărătia cea de sus,
|:din calea lor fug demonii cu groază
căci trece Oastea lui Isus ! :|