Suntem Rodul muncii sufletului Său
Constantin Tudose
Mulţumesc Domnului care este aici, cu noi, pentru bucuria pe care ne-a făcut-o ca să ne mai întâlnim o dată. Am această încredinţare fericită de la El, căci aşa cum totdeauna ne-am bucurat în Numele Lui, şi în prezenţa Lui, credem că pentru totdeauna ne vom bucura cu toţii împreună cu Tatăl Ceresc, cu Fiul Său, Mântuitorul nostru Isus Hristos prin Duhul Său Cel Sfânt.
Această bucurie a părtăşiei cu Dumnezeul nostru ne-a fost dată prin Duhul Sfânt, şi este rodul lucrării pe care Dumnezeu a făcut-o prin Domnul Isus, Mântuitorul nostru, prin răscumpararea sufletelor noastre,şi aceasta cu acel Preţ nespus de mare, jertfirea unicului Său Fiu pe Crucea Golgotei.
Această lumină, această încredinţare fericită, această nădejde, s-o păstrăm cu toată sfinţenia în inima noastră, ca să avem la sfârşit bucuria de a fi cu toţii într-un număr mare, şi va fi şi mai mare, pentru că înaintea noastră sunt cei credincioşi care au trecut în veşnicie şi care ne aşteaptă, iar după noi vor veni alţii la rândul cetei lor; să avem bucuria deplină în Hristos Domnul, despre care Tatăl a mărturisit că în El Îşi găseşte toată plăcerea Sa.
Aceasta a fost Dragostea şi Răsplata lui Dumnezeu Tatăl pentru noi, ceea ce El ,Tatăl, ştie că este Acest Isus, Fiul Său iubit în care, cum apostolul Pavel spune, sunt ascunse toate comorile ştiinţei şi ale înţelepciunii lui Dumnezeu.
El a dovedit cu adevărat că este Dumnezeul Întrupat, pentru că o pildă vrednică de urmat mai potrivit cu ce ne dorim în inimile noastre, pentru sufletele noastre, nu este altul decât El, Hristos Domnul.
El este Modelul, El este Martorul credincios şi adevărat al Tatălui, El este Acel care prin ascultare deplină de Tatăl a ajuns la slava la care se găseşte astăzi şi va fi în veci de veci.
Această cale spre slavă, spre Dumnezeu Tatăl, ascultarea, ne este dată prin credinţa în Isus Cel Răstignit, cum spune apostolul Pavel în Coloseni:”prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să ne înfăţişăm sfinţi, fără prihană şi fără vină.”
Nu se poate altfel ajunge la Tatăl decât printr-un astfel de har, de care proorocul Isaia a vorbit încă din capitolul 53, după ce întâi evanghelistul Vechiului Testament arată tot ce trebuia să sufere, să îndure şi să pătimească Mielul lui Dumnezeu pentru noi, spune că ”va vedea rodul muncii sufletului Lui şi Se va înviora”.
Noi, cei care L-am primit pe Hristos ca Mântuitor în viaţa noastră, cei născuţi din nou prin credinţa în jertfa şi învierea Domnului Isus în noi, suntem rodul pe care Îl aştepta Tatăl, sămânţa de urmaş pe care Domnul Isus o aştepta, şi de care sufletul Lui se va înviora. Domnul Isus a pus prin credinţa în jertfa şi învierea Sa pe mulţi oameni într-o stare dupa voia lui Dumnezeu, şi a luat asupra Lui povara nelegiuirilor lor.
Nu poate fi nimic mai minunat pentru sufletul care-L caută pe Dumnezeu, pentru sufletul care a gustat şi a văzut cât de bun este Domnul, ca acest har, să ai fericirea să-L cunoşti pe Dumnezeu Tatăl şi pe Domnul Isus Hristos, pe care El L-a trimis pentru noi.
În acest har este adevărata bucurie! Sunt foarte multe bucurii pe care Tatăl le-a pregatit în ceruri pentru cei ce sunt ai Lui; şi aici pe pământ de asemenea, dar Mântuitorul Isus, spune:”Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu”.
Ioan 17:3
Vă rog în Numele Domnului Isus Hristos, aşa cum totdeauna aţi ascultat şi v-aţi bucurat, cautaţi să vă aţintiţi sufletul şi viaţa spre această cunoaştere a Tatălui Ceresc şi a Domnului nostru Isus Hristos.
Numai astfel celelalte lucruri ce ni se cer ca noi sa dovedim cu adevărat că suntem copii ai lui Dumnezeu vin aşa, precum primăvara, când la apropierea ei toţi pomii care au viaţa în ei încep să înmugurească, înfloresc şi aduc rodul. La fel se întâmplă şi în viaţa de credinţă prin rodirea Cuvântului lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt în noi.
Dacă ne tot obosim făcând una şi alta la gândul cum să ne mântuim sufletul, toate aceste alergări, nu ne aduc pacea şi odihna mântuirii.
Caută-L pe Domnul, iubeşte-L pe El , alipeşte-ţi inima de El, şi trăieşte în aşa fel încât să ai în tine bucuria pe care Domnul Isus a avut-o când a venit pe pământ împlinind voia Tatălui Său.
”Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui.”
Ioan 4:34
În ceruri, El se bucura în slava ce o avea de la Dumnezeu Tatăl slavei, dar când a venit în trup de om, când S-a văzut de la iesle şi pâna la momentul când a trebuit să Se arate lumii, cerul s-a deschis, şi aici e marea frumuseţe, mărturia Tatălui Său despre El.
Ce har este şi pentru noi, cei ce L-am primit în inima noastră şi-L iubim şi urmăm pe Isus, când cerul se deschide pentru noi, Uşa oilor este deschisă de El prin ispăşirea vinei noastre, căci perdeaua care ne oprea intrarea în Locul Preasfânt, în Împărăţia lui Dumnezeu s-a rupt de sus în jos.
Calea noastră spre Tatăl Ceresc este deschisă prin Isus Hristos în noi Domn şi Mântuitor.
Duhul Sfânt în chip trupesc de porumbel S-a coborât peste El, şi din ceruri un glas a vorbit:
”Tu eşti Fiul Meu preaiubit, în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea.”
Marcu 1:11
Nimic nu poate fi mai minunat pentru noi oamenii, decât să-L auzim pe Tatăl mărturisind despre noi că-I suntem suflete scumpe şi preaiubite, pentru că Îl vede în noi, cei născuţi din nou pe Fiul Său, Hristos Cuvântul.
Atunci vom înţelege şi noi pe Ioan ucenicul Domnului, când în noaptea Cinei, când Isus urma să fie vândut de către Iuda, şi când Domnul le-a vorbit despre ce avea să se întample, cum unul din ei Îl va vinde. Fiecare ucenic a avut teama, toţi avem această teamă pentru că ne vedem slăbiciunile şi păcatele în care câteodată mai cădem amăgiţi de înşelătorul; dar singurul dintre ucenici care a rămas liniştit, şi-a rezemat capul cu dragoste pe pieptul lui Isus, L-a intrebat:”Doamne, cine este acel care Te va vinde?”
Numai dragostea Jertfei este aceea care dă omului adevărata nădejde că Dumnezeu ne iubeşte. Dumnezeu este iubire, şi El răspunde tot iubirii !
Putem face noi orice, apostolul Pavel spune: ”Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor. Şi chiar dacă aş avea darul prorociei şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa;chiar dacă aş avea toată credinţa, aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic. Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.”
1 Corinteni 13:1-3
Cât de important este pentru noi să înţelegem Cuvântul Domnului, să vedem că viaţa noastră este în Mâna lui Dumnezeu, iar plăcerea şi bucuria sufletului nostru mântuit este să-L aibă pe El şi să-I aducă totdeauna toată mulţumirea, cinstea slava şi mărirea.
Când acest har în adevăr îl trăieşti prin credinţă, prin darul naşterii din nou din Cuvântul lui Dumnezeu, atunci Tatăl are permanent ochii aţintiţi asupra ta, căci eşti copilul Lui răscumpărat cu Scump Sângele Fiului Său Isus, şi inima Lui, dorul Lui de Tată, permanent te va însoţi, te va sprijini, te va ajuta, te va ocroti, şi-ţi va da tot ceea ce El are pe inimă, căci nimeni ca El nu ne-a dorit şi nu ne-a făcut atâta bine, încât a mers până acolo că Şi-a dat pe Unicul Său Fiu ca Jertfă pentru păcatele noastre.
Dacă Tatăl Ceresc, Făcătorul nostru şi Binefăcătorul sufletului nostru prin Jertfa Domnului Isus Hristos nu ar fi venit după noi cei căzuţi între tâlhari, dacă El nu ne-ar fi legat rănile datorate patimilor noastre păcătoase, dacă nu ne-ar fi adus vindecarea prin spălarea şi curăţirea cu Sângele Mielului Său neprihănit, dacă nu ne-ar fi dat ungerea şi naşterea din nou prin Duhul Său Cel Sfânt, atunci locul nostru ar fi fost mormântul şi iadul pentru totdeauna.
Dar Îi mulţumim Tatălui Ceresc în Numele lui Isus Domnul nostru, pentru acest mare har şi îndurarea de care ne-am bucurat, şi ne bucurăm prin înfierea noastră prin Isus Hristos.
De aceea iubiţii mei fraţi, nu vă potriviţi atâtor învăţături, păreri şi crezuri diferite, câte apar şi se văd în lumea acesta, sfinţiţi pe Hristos Cuvântul în inima şi viaţa voastră. Lumea este aşa cum se vede dintotdeuna.
Cel mai înţelept lucru e să ascultăm ce ne spune Cuvântul lui Dumnezeu. Mântuitorul Isus când a plecat de pe pământ, spune Tatălui în Ioan 17:14 ” Le-am dat Cuvântul Tău şi lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume.”
El nu ne-a lăsat altceva, alte învăţături, alte lucruri, ritualuri, tradiţii, obiceiuri, El a spus un singur lucru foarte simplu: Cuvântul Tău. Acel suflet care rămâne în Cuvântul lui Dumnezeu, este cel care prin credinţă se ştie permanent în Isus Hristos, căci nu poţi altfel fi în El decât prin harul credinţei, care este darul lui Dumnezeu.
Credinţa priveşte mai întâi la Preţul dat de Dumnezeu, care este Sângele Domnului Isus, Fiul Său; căci nu putem să ne bucurăm de toate făgăduinţele ce ne sunt date în Sfânta Scriptură, Cuvântul lui Dumnezeu pentru noi, decât în urma acestei ispăşiri pe care Tatăl a facut-o pentru păcatele, fărădelegile şi răzvrătirile noastre, prin jertfirea Fiului Său iubit pe Crucea Golgotei.
Prin această credinţă vă rog să-L urmaţi pe Domnul Isus Hristos.
Lăsaţi părerile oricui ar fi, înţelepciunea, învăţăturile, datinile şi tradiţiile oamenilor, lăsaţi acele lucruri ale religiei, care toate nu fac altceva decât să ne împovăreze tot mai mult sufletul, şi care în acelaşi timp ne şi îndepărtează de El, de Adevărul Evangheliei, de El despre care Tatăl a spus că Îşi găseşte toată plăcerea în El.
Când ajungem în această stare de har, plăcută Tatălui nostru, ca Evanghelia, Cuvântul Scripturii să ne fie toată desfătarea sufletului nostru, avându-L pe El sfinţit prin Duhul Sfânt în inima şi întreaga noastră fiinţă, atunci nimic nu ne va lipsi nici din lumea aceasta, căci în El avem totul deplin.
Vom vedea atunci cât de minunat este Dumnezeu în noi, Îl vom vedea la lucru în viaţa noastră, în jurul nostru, sus în cer şi pe tot pământul. Îi vom privi astfel Frumuseţea, pe El Scutul şi Răsplata noastră cea foarte mare.
”Eu sunt Scutul tău şi Răsplata ta cea foarte mare.”
Geneza 15:1.
Dar dacă noi nu sfinţim Cuvântul Său în inima şi umblarea noastră, dacă noi nu înălţăm voia lui Dumnezeu prin harul pocăinţei, prin proslăvirea Fiului Său în noi, prin păzirea şi împlinirea Cuvântului Său, dacă vom acoperi Cuvântul, Evanghelia mântuirii noastre cu alte învăţături, datini şi tradiţii adăugate de oameni, indiferent cine ar fi ei, dacă scoatem sau schimbăm Cuvântul Vieţii, atunci noi nu vom avea parte cu El în veac.
Ne întrebăm, cum e posibil pentru un om să trăiască 40 de zile şi să nu guste nimic, fără pâine, fără apă? Vă rog, nu vă vorbeşte unul care nu are această experienţă a vieţii cu Hristos!
“Astfel, te-a smerit, te-a lăsat să suferi de foame şi te-a hrănit cu mană, pe care nici tu n-o cunoşteai şi nici părinţii tăi n-o cunoscuseră, ca să te înveţe că omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului trăieşte omul.”
Deuteronom 8:3
“Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”
Matei 4:4
Acest adevăr ne face să trăim ce înseamnă Prezenţa lui Dumnezeu, când trăieşti şi umbli în fiecare zi pe această cale care este Hristos Domnul, atunci noi nu mai trăim, sinele nostru, voia noastră, firea noastră veche, sunt răstignite, iar Mântuitorul Hristos se înalţă glorios şi atotputernic în viaţa noastră.
Atunci vom vedea că nimic din tot ce este aici pe pământ nu ne va face nicidecum să renunţăm la legătura şi părtăşia noastră personală şi intimă cu Domnul nostru prin Duhul Său Cel Sfânt.
“La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu… Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu.” Ioan 1:1,12
“Şi a zis iudeilor ce crezuseră în El: Dacă rămâneţi în Cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei; veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.”
Ioan 8:31,32.
Deci să rămânem în Cuvântul Său, să înălţăm Evanghelia, Cuvântul mântuirii noastre, să primim astfel eliberarea de sub stăpânirea păcatului şi a morţii, căci numai Cuvântul lui Dumnezeu, Evanghelia poate elibera omul, ea îl aduce pe păcătos la Golgota, la picioarele lui Isus Cel Răstignit pentru toţi oamenii, şi acolo el poate primi prin credinţă şi pocăinţă vestea bună a iertării prin stropirea cu Sângele Mântuitorului Hristos.
Să nu ne numărăm şi noi printre acei ”iudei ce crezuseră în El” care L-au respins pe Hristos Cuvântul atunci când au găsit o pricină de poticnire în El.
Ce lucru trist să-L fi cunoscut, să fi crezut în El şi Jertfa Lui ca mai apoi să te lepezi de Cuvântul Adevărului, înlocuindu-L pe El Mântuitorul sufletului tău cu un formalism religios lipsit de viaţă, căci formalismul este moartea credinţei, înlocuind Cuvântul Vieţii cu datinile strămoşeşti, şi obiceiurile oamenilor.
Ce lucru trist să vedem astăzi şi în adunările “Oastei Domnului”, “ostaşi ce crezuseră în El, Cuvântul Adevărului”, “ostaşi” care nu mai mărturisesc Cuvântul Evangheliei, “ostaşi” care stau la amvoane cu Biblia în mână, dar loc pentru ea nu mai este în inima şi mărturisirea lor.
Ce trist este în ochii lui Dumnezeu, a Mântuitorului Hristos, a fraţilor noştri care s-au jertfit pe câmpul de bătaie al Evangheliei în lucrarea Oastei Domnului, Părintele Iosif, fratele Marini, fratele Traian, când privesc astăzi cum fraţii propovăduiesc cu totul altceva decât Cuvântul Sfânt, când fraţi mânaţi de ură, de un duh vrăjmaş, de partidă, predică împotriva Adevărului şi împotriva fraţilor, ca înfocaţi “apărători” ai datinilor strămoşeşti şi nu ai Adevărului, transformându-se fără de ştire în “ostaşi ai tradiţiilor” şi vrăjmaşi ai Cuvântului lui Dumnezeu şi ai robilor Săi. Este acelaşi duh vrăjmaş care s-a împotrivit şi l-a persecutat şi pe Părintele Iosif şi pe fraţii noştri, dar aceşti “iudei ce crezuseră şi ei” nu-şi dau seama cui se împotrivesc şi împotriva cui luptă, căci cei ce au început cu împotrivirea lor, au terminat răstignind pe Isus Hristos Cuvântul lui Dumnezeu.
Domnul să se îndure de noi toţi şi să păzescă Lucrarea Sa din “Oastea Domnului”, El să ridice fraţi plini de Duhul Sfânt care să ducă mai departe solia sfântă ce ne-a fost încredinţată, mărturisirea lui Isus şi a Jertfei Sale de la Golgota.
“Ştiu că sunteţi sămânţa lui Avraam; dar căutaţi să Mă omorâţi, pentru că nu pătrunde în voi Cuvântul Meu.”
Ioan 8:37
“Pentru ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi asculta Cuvântul Meu.”
Ioan 8:43
“Cine este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu.”
Ioan 8:47
“Dacă păzeşte cineva Cuvântul Meu, în veac nu va gusta moartea.”
Ioan 8:52
Despre această viaţă nouă, sfântă şi curată, apostolul Pavel spune că este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu Tatăl.Nu putem fi în Dumnezeu decât având Cuvântul lui Dumnezeu în inimă şi avându-L pe El Domn şi Împărat al vieţii noastre noi.
Atunci vom vedea că Dumnezeu este cum a spus Mântuitorul, că omul va trăi nu numai cu pâine şi apă, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.
Şi aceasta a fost hrana pentru Moise şi nu numai pentru el ci şi pentru milioane de copii ai lui Dumnezeu din toate veacurile. Apa vie – Cuvântul lui Dumnezeu. În timpul petrecut cu Dumnezeu pe munte, Moise a ascultat, a întrebat, a mulţumit şi a cerut sfat şi ajutor pentru el şi fraţii săi.
Tatăl nu l-a chemat acolo numai să-l privească şi atâta tot. Aşa cum şi noi când stăm în rugăciune la picioarele Domnului, sau în adunare şi ascultăm Cuvântul, medităm, cântăm cântări de mulţumire, de laudă şi slavă lui Dumnezeu, atunci Duhul Sfânt ne mângâie, ne călăuzeşte şi ne învaţă cu ce cuvinte şi în ce stare să venim înaintea Tatălui Ceresc, pe dată simţim că nu mai suntem pe pământ, trăieşti parcă ai fi undeva în altă lume, în cer în altă realitate şi parca ai avea o altă viaţă decât viaţa firească pe care o avem natural primită din parinţii noştri.
Pentru cel născut din nou din Hristos, pentru cel ce a gustat ce Bun este Domnul, prezenţa Lui în noi este un har, o minune, este o stare de îndrăgostire fierbinte de Domnul şi Dumnezeul său.
Această stare, această unire în Duh cu Mirele nostru este pentru noi răsplata noastră încă de aici, de pe pământ, căci dacă ar fi altfel, să zicem, să ai tot ce există în lumea asta şi nu-L ai pe Hristos, n-ai nimic în suflet dragă, n-ai nici pace, n-ai nici mângâiere, nici siguranţă, nimic nu ai.
De aceea apostolul Pavel spune că în El, în Hristos noi avem totul deplin. Acel har de care eşti însoţit, vei vedea că atunci când vei fi flămând, flămând, nu aşa o zi, două, şi să vezi că nicicum foamea nu îţi va ştirbi ceva din bucuria pe care o ai în Domnul tău. Atunci când vei fi urât de toţi, lepădat de toţi, şi te vei vedea singur ca şi Isus în noaptea în care a spus: ”În noaptea asta toţi veţi pleca la ale voastre şi Mă veţi lăsa singur, dar nu sunt singur, căci Tatăl este cu Mine.”
Tatăl a rămas cu Fiul Său, era imposibil să nu rămână cu El, era unicul Său Fiu, era Cel Vrednic ce a spus după o lungă tăcere în cer: ”Merg să fac voia Ta Tată.”
Prin harul lui Dumnezeu, Domnul Isus a gustat pentru noi toţi prin Cruce, moartea. Nu se poate face nimic fără acest har al Tatălui ce ni l-a dat prin Isus Hristos: ”Despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic.”
De aceea şi Cuvântul când vorbeşte despre mântuirea noastră, începe întai, nu cu credinţa, ci începe cu harul :”Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă, iar aceasta nu vine de la oameni, ci este darul lui Dumnezeu.” Credinţa vine în urma acestui har, al auzirii Cuvântului. Atunci când Dumnezeu se îndură de un suflet, întâi face lumină în omul acela, şi când s-a facut lumină, el vede în ce stare nenorocită l-a adus amăgirea păcatului. Şi aici apare lacrima pocăinţei, iar această lacrimă a pocăinţei nu poate veni atât timp cât în noi nu s-a facut lumină.
Duhul lui Dumnezeu lucrează în om mai înainte de a-L primi pe Domnul ca Mântuitor, şi când acest adevăr se produce în viaţa unui om, acolo vine pocăinţa, şi Cuvântul vine de la Tatăl, căci nu poţi să ai marea bucurie să-L cunoşti pe Hristos, decât prin Duhul Tatălui Ceresc, aşa cum i-a spus lui Petru: ”Nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Duhul Tatălui Meu care este în ceruri.”
Să avem întotdeauna ochii aţintiţi la Isus Cel Răstignit! El este Calea, El este Adevărul, El este Viaţa, şi dacă toate acestea se găsesc în El, iar dacă-L avem pe El în inima noastră prin credinţă, prin dragoste, prin Duhul Său, atunci se implineşte cuvântul pe care apostolul Ioan îl scrie în Epistola întâi în capitolul 5:”Cine are pe Fiul are Viaţa, cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are Viaţa”.
Putem să facem orice altceva, să căutăm mântuirea prin faptele Legii, prin învăţăturile amestecate ale tradiţiei, ale datinilor şi obiceiurilor fără de Hristos, care înalţă pe oameni şi nu pe Fiul lui Dumnezeu, putem să căutăm la oameni şi învăţători ai legii, dar dacă nu-L ai pe Hristos în inima ta, Cuvântul spune că n-ai nimic; şi Hristos nu e altceva decât Cuvântul lui Dumnezeu, Cuvântul Întrupat.
De aceea, iubiţii mei fraţi bucuria noastră este sublimă, este atât de mare, este atât de scumpă şi fericită, că atunci când credinciosul este pus în situaţia să răspundă pentru nădejdea pe care i-o dă Evanghelia, pentru această credinţă şi încredere în Dumnezeu, el priveşte suferinţa sau moartea, ca pe cel mai deosebit har de care se poate bucura aici pe pământ, aici unde Mântuitorul său şi-a dat viaţa pentru el.
Căci nu poate fi o bucurie mai sublimă, mai mare pentru noi oamenii, care ştim că am fost robi păcatului şi morţii, dar Dumnezeu a fost Cel care ne-a răscumpărat, ca atunci când ştim că pentru Numele Lui, în lumea aceasta de păcat suntem lepădaţi şi urâţi de oricine.
E o minune viaţa cu Hristos! Să trăieşti în această bucurie şi în această nădejde. Ce mare har a putut să aducă pentru noi oamenii Jertfa Mântuitorului Isus Hristos!
”Unde-ţi este boldul, moarte ?” Boldul morţii, spune Cuvântul, este păcatul, iar puterea păcatului este legea, dar prin Jertfa Sa Domnul Hristos a zdrobit capul şarpelui şi biruit moartea pentru toţi.
Duhul Sfânt îi îndreaptă omului privirea spre Isus Cel Răstignit, El este bobul de grâu de care El Însuşi a vorbit, bobul care trebuia să moară şi să aducă multă roadă. Şi acesta a fost gândul Tatălui Ceresc.
Împărăţia nouă care a venit prin pogorârea Duhului Sfânt în noi, Împărăţie care va rămâne la infinit, va fi umplută numai şi numai de fii ai lui Dumnezeu răscumparaţi prin Sângele Mântuitorului, Fiul Său iubit.
Când Dumnezeu Îşi va împlini tot Cuvântul Său, când harul Său va aduce la Hristos şi ultimul suflet ce îşi are numele scris în Cartea Vieţii, când timpul harului se va termina, când judecăţile lui Dumnezeu vor fi trecut peste pământul acesta plin de păcat şi vrăjmăşie, după mia de ani de care vorbeşte Scriptura, şi după ce satana şi moartea, ultimul nostru vrăjmaş vor fi biruiţi pe vecie, Cuvântul spune ca Dumnezeu va fi totul în toţi, şi aceasta va rămâne pentru totdeauna.
Nu va mai fi niciodată vreo schimbare, nu va mai fi niciodata nevoie de o altă zidire, de o altă creaţie. Ceea ce se lucreaza astăzi în noi de către Tatăl şi de către Domnul Isus prin Duhul Sfânt este tocmai această Împărăţie care urmează să rămână pentru totdeauna.
Mă rog Tatălui Ceresc care este aici cu noi să ne umple El pe toţi cu Duhul Lui Cel Sfânt şi cu har, şi astfel să avem pe inimă totdeauna această nădejde preafericită şi această bucurie eternă:
Hristos în noi nădejdea slavei!
A Lui să fie slava, aici şi-n toată veşnicia ! Amin !
Constantin Tudose
Numai Cuvântul Tău
Numai Cuvântul Tău mă face
să-mi pot vedea păcatul meu,
|: ca să-mi noiesc mărturisirea
şi pocăinţa mea mereu. :|
Numai Cuvântul Tău mă poate
sub Cruce-ngenunchea plângând,
|: să-mi pot afla despovărarea
şi pacea inimii-ascultând. :|
Numai Cuvântul Tău mă creşte
senin, puternic şi smerit,
|: de-orice păcat şi neascultare
şi de-orice rătăciri ferit. :|
Numai Cuvântul Tău mă poartă
curat prin orişice noroi,
|: dând luptei mele spre sfinţire
mereu puteri şi trepte noi. :|
Numai Cuvântul Tău cel dulce
alină sufletul meu când
|: chiar de la cei mai dragi se-ntoarce
îndurerat şi sângerând. :|
Numai Cuvântul Tău îmi face
dreptate-atunci când prea lovit
|: mă-ntorc mereu din orice parte
mai întristat şi mai zdrobit. :|
Numai Cuvântul Tău, Isuse,
mă mângâie pe orice drum,
|: să-ndur sper slava viitoare
oricâte nedreptăţi acum. :|
Nu suntem noi calea sfanta
Nu suntem noi Calea sfântă,
Calea care duce-n sus.
|: Noi suntem doar călătorii,
însă Calea e ISUS!:|
Isus, Isus,
însă Calea e ISUS!
Nu-i în forme Adevărul,
nici în litere nu-i pus.
|: Adevărul e-o Fiinţă,
Adevărul e ISUS!:|
Isus, Isus,
Adevărul e ISUS!
Nu aceasta ne e Viaţa,
firul cât ni-i dat pe fus.
|: Viaţa noastră e Lumina,
iar Lumina e ISUS!:|
Isus, Isus,
iar Lumina e ISUS!
„Eu sunt Calea şi-Adevărul!”
Domnul nostru-aşa ne-a spus.
|: Calea, Adevărul, Viaţa,
toate-acestea sunt ISUS!:|
Isus, Isus,
toate-acestea sunt ISUS!