Baraba

 

Ai auzit vreodată, prietene, de Mine

pe când în largul lumii cutreierai semeţ? 

Pe când cu lănci și scuturi cohortele străine

te căutau să-ţi ceară al vieţii tale preţ. 

Ai auzit vreodată, prietene, de Mine

când floarea tinereţii își scutura podoaba ...

Ca să te scap de lanţuri, de moarte și rușine,

Eu am murit pe cruce, în locul tău, Baraba!...

 

Eu răsădisem pacea, tu semănai furtuna

și pe-amândoi mulţimea ne-a pus pe un cântar;

Minciuna cea din umbră alese-atunci minciuna -

tâlharii cei cu vază cerură pe-un tâlhar.

Puteam să zbor din lume, sătul de-a ei urgie,

și-atunci mulţimea oarbă te-ar fi cerut degeaba...

Dar M-am gândit la tine... Privind spre veșnicie,

și am murit pe cruce, în locul tău, Baraba!

 

Te chem și astăzi... Vino și vom străbate norii!

Te-am căutat cu lacrimi, prin spini și bolovani,

dar vremea e târzie, mijesc pe dealuri zorii

și ceru-ntreg te-așteaptă de două mii de ani!

De-ai ști ce neagră noapte și ce adânc fierbinte

Vor fi când suferinţa nu va cunoaște graba!...

Vei plânge-ntotdeauna și-ţi vei aduce aminte

că am murit pe cruce în locul tău, Baraba!

 

Costache Ioanid/Nicolae Moldoveanu

---