Plange-n inimi sfasierea
Plânge-n inimi sfâşierea după Cel de mult dorit,
depărtare, depărtare, unde-i oare-al tău sfârşit?
Tot mai greu ridică munţii nou hotar după hotar,
întâlnire, întâlnire, oare când veni-vei iar?
Ni s-a spus «puţină vreme» – şi veacuri s-au împlinit,
întristare, întristare, unde-i oare-al tău sfârşit?
Nu cârtim nici unul, Doamne, dar Tu ştii cât e de greu
aşteptarea, aşteptarea să ne chinuie mereu.
Unde-i oare izbăvirea, unde-i a odihnei zi,
Mângâiere, Mângâiere, oare când Te vom găsi?
Cât preţ ne-ai cerut, ce lacrimi, câte jertfe, cât suspin…
mântuire, mântuire, vino, te-am plătit din plin!