Oricat eram de singur

 

 

Oricât eram de singur
pe drumul străbătut,
când Te-am avut cu mine,
în ceruri m-am crezut.

 

Prezenţa Ta, Isus Iubit,
m-a luminat şi fericit
prin toate câte le-am trăit.

 

Prezenţa Ta umplându-mi
întreg lăuntrul meu,
n-am mai ştiut de nimeni
decât de Dumnezeu,

 

N-am mai văzut primejdii,
n-am mai simţit că-s spini,
străinii mi-erau prieteni
şi lacrimile – crini.

 

Când străbăteam pustiuri
de chinuri sufleteşti,
mi-ai dat pe drumul crucii
trăiri dumnezeieşti.

 

Azi, lunga crucii cale
suită ascultând
îmi pare toată numai
un dulce cântec blând.

 

O, Preaiubit Isuse,
când dragostea-Ţi mi-o dai,
aici şi-n cer, oriunde,
îmi pare-acelaşi rai !

---