Eu nu-mi voi uri durerea

 

Eu nu-mi voi urî durerea, ce-o voi binecuvânta,

căci ea m-a făcut cu lacrimi eu să pot acum cânta,

și ea m-a-nvățat să aflu, să aleg și să pătrund

Adevărul și Iubirea care-n Jerfă se ascund.

 

Eu binecuvânt durerea, căci în sfântul ei cuptorul,

mi-am primit trimis din Cereuri cântecul nemuritor,

și numai arzând acolo mi-am împreunat divin

inspirația cu Harul și furtuna cu Senin.

 

Eu îi mulțumesc durerii, că m-a învățat s-aștept

vremea care-aduce-odată răsplătirea celui drept,

ca și vremea ce zdrobește pe-ngâmfat și mincinos,

și să știu că vremea asta n-o prea-ntârzie Hristos.

 

Eu îi datorez durerii o recunoștință-n veac

că m-a învățat Cuvântul cum să-L spun și când să-L tac,

că m-a dus să aflu taine care zac cel mai afund,

și-Adevărul care-n suflet cel mai mulți viclean, L-ascund.

 

Eu voi mulțumi de-a pururi Dumnezeulul slăvit,

că în felul cel mai crâncen mi-a dat tot ce-am suferit,

că-n Văpaia cea mai albă mi-a îmbrăcat al slavei imn,

numai ce-am creat Acolo are-n el Ceva Divin

Traian Dorz

---