Azi mă adresez ție, suflet al meu,

„Predici în celula singuratică”
Richard Wurmbrand

Nu mai sunt în stare a vorbi cu Creatorul meu. Nu mai pot striga către El cu glasul meu. Nu mai pot să mă adresez de la distanță nici fraților și surorilor mele, ca altădată.

Scriptura în Școală

Prof.Dr.Maria Francisca Băltăceanu
Ziarul Lumina,  23 Octombrie 2016

 

Am mai povestit, în diferite ocazii, unele momente din viața mea în care mi-a fost dat să mă apropii de Scriptură și cum această apropiere a fost pentru mine fundamentală. N-aș vrea să mă repet, dar unele lucruri sunt importante pentru ce mă gândesc să spun acum. 

Poezia fratelui Traian Dorz este ca o rugăciune rostită cu timiditatea penitentului umil.

 Sergiu Grossu

 

Scrie în cartea Apocalipsei: „Ferice de acum încolo de morţii care mor în Domnul! Da, zice Duhul, ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!” (Apocalipsa, 14. 13). Verse­tul acesta i se potriveşte, în chip deosebit, aceluia dintre ostenitorii Oastei Domnului, căruia Părintele Iosif Trifa îi spunea întotdea­una, cu o ruptură de suflet: „Dragă Dorz”.

Raport al Comitetului Creştin pentru apărarea libertăţii religioase şi de conştiinţă în România

23 august 1978

 

Persecuţia Mişcării “Oastea Domnului”
din cadrul Bisericii Ortodoxe Române.

Oastea Domnului a fost fondată în anul 1923 de un preot român ortodox din Transilvania, Iosif Trifa. Fiind, în esenţă la început, o mişcare de reînnoire morală, Oastea Domnului s-a transformat într-o mişcare de trezire şi trăire evanghelică, misionară laică în interiorul ortodoxiei.  În perioada sa de înflorire, în anii 1935-1940, milioane de creştini români-ortodocşi, printre care şi preoţi, participau la activităţile de evanghelizare, la tipărirea de literatură creştină şi la adunările în aer liber.

Îndemn la simplitate

Ernest Bernea 1939

 

Omul, prin natura şi condiţia lui, a purtat dealungul vremurilor o luptă dureroasă şi continuă  pentru câştigarea unui prisos de bine. În epoca modernă şi contemporană acest bine a fost văzut sub forma civilizaţiei şi a progresului. Singur sau în colectivitate omul s’a străduit în acest sens.