Undeva odata

Undeva, odată, ai simţit şi tu,

că la poarta-nchisă Dragostea bătu,

şi dorea să intre, însă tu n-ai vrut,

dar i s-a dus vremea harului avut.

 

Undeva, odată, ai avut o zi,

când şi tu Iertarea ai putut găsi,

căci atât de-aproape îţi era Isus,

dar necunoscută ziua ta s-a dus.

 

Undeva, odată şi tu te-ai predat,

Domnului, simţindu-ţi sufletul iertat,

dulce era Pacea sufletului tău,

dar nu ţi-ai păstrat-o şi-ai căzut mai rău.

 

Undeva, odată, Dumnezeu era,

chiar lângă-a ta uşă, chiar întrat pe ea,

dar păcatul demon iarăşi te-a supus

şi stingând Lumina, Dumnezeu S-a dus.

 

Undeva, odată, ai să plângi tu-n veac,

câte legi acuma nu se mai desfac,

câte laşi acuma, veşnic nu mai vin

şi tu singur, singur, vei fi-n veci străin...