Nu am uitat de unde vin

Nu am uitat de unde vin

nici unde merg spre-al Vieţii rost,

trădat de urme ce rămân

voi aminti pe-aici c-am fost...

 

Nu rabd cârtind al urii ger,

nici după stele nu m-ascund,

tăcerea  picurând din Cer

e grija-n care mă afund.

 

Nu mă-nspăimânt de paşii grei

ca plumbul pus pe colb uşor,

privesc în ochi de farisei

dar nu ascult îndemnul lor.

 

Nu răsplătesc un rău când simt

căci Binele-ţi deschide porţi

şi lutul cum se-mbracă-n vânt

cu adiere dinspre morţi.

 

Nu am uitat de unde vin

nici unde merg spre-al Vieţii rost,

trădat de urme ce rămân

voi aminti pe-aici c-am fost...