Doamne sunt dator dator

Doamne, sunt dator, dator orișicui și tuturor

și la Soare și la nori, și la câmp și la Izvor.

 

Doamne, dar de ce nu pot

să-mi plătesc acuma tot?

Și la plug și la Altar

și la vină și la Har

la cei morți și la cei vii,

și la câți dator mă știi?

 

Doamne sunt dator, dator, înspre câte nasc și mor,

înspre jale și-nspre dor și-nspre-al lacrimei fior.

 

Doamne, dar de ce nu știu

să plătesc cât nu-i târziu

tainelor Cuvântului,

Jertfei legământului,

Arderii durerilor,

Cântului tăcerilor?

 

Doamne sunt dator, dator, la trecut și viitor,

gândurilor care dor, sufletelor care mor...

 

Doamne de ce nu vreau

să plătesc ce pot să dau,

unui cântec ne-ncheiat,

unui suflet preauitat,

unui dor fără mormânt

și-unui Cer în două frânt?

Traian Dorz