Doamne ce frumos era

Doamne ce frumos era

când pe-ntinsa Ta Lucrare,

pe cât ţara cuprindea,

tot poporul Tău avea o Iubire şi-o cântare.

 

Doamne, ce frumoşi pot fi

şi atunci şi-ntotdeauna,

cei ce pot mereu iubi

şi se pot mereu smeri şi pot fi în toate Una.

 

Doamne, ce frumos e-atunci

când avem o Învăţătură,

şi-n unirea sfintei munci,

ţinem sfintele porunci cu-o Iubire şi-o căldură.

 

Doamne, ce frumos ar fi

dacă-am fi ca înainte,

dacă gândul s-ar sfinţi

inimile s-ar smeri şi-ar fi o Dragoste fierbinte.

 

Doamne, fă-ne iar să fim

cum ne-au fost părinţii, Una,

cu-o Credinţă să vestim,

cu-o Nădejde să muncim, şi-o Iubire-ntotdeauna.