Ce DA Ti-am spus eu Tie

 

 

Ce «Da!» Ţi-am spus eu Ţie, Isuse, oarecând,
când Îţi strângeam iubirea la suflet, tremurând
şi-mi sărutai cu lacrimi lumina fără nori,
ce «Da!» Ţi-am spus eu Ţie, ce «Da!» Ţi-am spus eu Ţie de mii şi mii de ori!

Ce «Da!» Ţi-am spus eu Ţie de mii şi mii de ori!

Cine-ar fi fost atuncea să creadă că-n curând
eu am să strâng pe-altcine la suflet, tremurând,
că am să-i spun altcuiva un «Da!» cu-acei fiori
cum Ţi-l spusesem Ţie, cum Ţi-l spusesem Ţie de mii şi mii de ori!

Cum Ţi-l spusesem Ţie de mii şi mii de ori!

O, azi, privindu-Ţi ochii acei de oarecând,
cum strângi înlăcrimarea, Isuse, tremurând,
ce să-ndrăznesc a-Ţi spune, din seară până-n zori,
decât căinţa mută, decât căinţa mută de mii şi mii de ori?…
Decât căinţa mută de mii şi mii de ori?…

---