Mire-al vesniciei mele

Mire-al veşniciei mele ce-n extaz plângând Te-ador,

oare când afla-mi-voi astâmpăr dorului ce-mi arde-n dor?

 

Când, pe sânul Tău cel dulce, fruntea-mi grea de străluciri

voi putea s-o culc în pacea dulcii Tale fericiri?

 

Inima-mi, ce-a ars atâta de-al iubirii dulce chin,

când afla-şi-va lângă Tine aşteptatul ei alin?

 

Aceşti ochi, ce-n focu-atâtor mii de lacrimi s-au topit,

când se vor scălda-n lumina slavei Chipului dorit? :|

 

Când? O, Mire drag, Isuse, că n-am aripe să zbor! ...

Anii-s lungi cât nişte veacuri şi mi-e dor, mi-e dor, mi-e dor! ...

Traian Dorz