Demult Isuse Tu ai trecut

Demult Isuse Tu-ai trecut pe-aicea doar o dată

şi zeci de veacuri n-au putut,

să şteargă Chipul Tău plăcut,

din ochii care Ţi-au văzut Făptura minunată.

 

Ce har putut-ai oare avea în vorbă şi-n privire,

că veacuri au trecut aşa

şi nu Te-au mai putut uita,

că le-a robit iubirea Ta întreaga lor simţire.

 

Prin ce putere le-ai răpit întreaga lor fiinţă,

că au răbdat, au pătimit,

au ars, dar nu Te-au părăsit,

au fost ucişi, dar au murit crezând în Biruinţă!

 

Că nencetat de când Te-ai dus Ţi-aşteaptă revenirea

şi-n focul Duhului cel Sfânt

din răsărit până-n apus,

Te cheamă azi cu dor nespus, adânc trăind Iubirea.

 

Că şi azi de mii de ani privesc cu-acelaşi dor pe Cale

iar aşteptările ce cresc

mai mult iubirea ne-o măresc,

mai mult mereu, mai mult doresc ivirea Feţei Tale.

 

O, de-ai veni cât mai curând, Te cheamă-ntreaga fire,

Te cheamă-Altarul sângerând

şi timpul tot mai greu urcând

şi-n taină tot mai nalt arzând nestinsa Ta iubire.

versuri Traian Dorz
muzica Nicolae Moldoveanu