Cand trandafirii infloresc

Când trandafirii înfloresc,
o mare taină-n ei s-arată...
Când trandafirii înfloresc
toti cei ce-aşteaptă şi iubesc,
aud un susur îngeresc
din primăvara neuitată...

Era o zi cu cer senin,
cu-aceleaşi flori şi ramuri ninse,
era o zi cu cer senin,
când de pe-acest pământ străin,
se înălţa atât de lin
Isus cu braţele întinse.

Erau şi-atuncea flori de nea,
şi flori de sânge şi de soare.
Erau şi-atuncea flori de nea,
când Cel căzut sub crucea grea,
atât de liniştit urca
spre galaxii nepieritoare.

Se înălţa spre nepătruns,
spre scânteierile gigante,
se înălţa spre nepătruns...
Iar când pe boltă a ajuns,
un abur palid L-a ascuns,
ca un reflex de diamante.

Şi-atunci o şoaptă se-auzi,
un glas de înger în grădină.
Şi-atunci o şoaptă se-auzi:
„Acest Isus va reveni
la fel cum în această zi
S-a înălţat către Lumină”.

De-aceea an de an privesc
- şi gând cu gând mereu se-ntreabă,
de-aceea an de an privesc
şi-aş vrea să strig, dar nu-ndrăznesc,
...când trandafirii înfloresc...
„o, vino, Doamne, mai degrabă !”