Rataciti eram ca oile pierdute_Isaia_53_2

 

 

Rătăciţi eram ca oile pierdute,

fiecare îşi vedea de drumul lor,

însă Domnul a făcut a fi căzute

peste El pedeapsa relelor făcute

şi nelegiuirea noastră-a tuturor.

 

Când a fost în asuprire şi-n durere,

a tăcut şi gura Lui cuvânt n-a spus,

ca un miel pe care-l duce la tăiere,

ca o oaie mută-a arătat tăcere,

gura Lui nu s-a deschis...a fost supus.

 

A fost dus sub apăsări şi judecată,

dar câţi oare din acei din vremea Sa

au crezut că viaţa Lui a fost luată,

şi lovit de-această moarte-nfricoşată,

pentru vina ce poporul meu avea?

 

Groapa Lui a fost cu-a celor răi săpată

şi mormântul la un loc cu cel bogat,

deşi El nu săvârşise niciodată

nici un rău, şi-n gura Lui nevinovată

niciun vicleşug nicicând nu s-a aflat.

---