Faptele iubirii sfinte
Faptele iubirii sfinte,
vii, în suflet când răsar,
|: niciodată, niciodată,
nu-s făcute în zadar. :|
Că în focul lor cel tainic,
care arde fericit,
|: gheaţa vieţii, gheaţa vieţii
o topesc desăvârşit. :|
Razele iubirii sfinte
când coboară, ne-ndoios,
|: totdeauna, totdeauna,
duc în suflet pe Hristos. :|
Că lumina lor cerească
nimiceşte pe deplin,
|: orice beznă, orice beznă
de păcat şi de suspin. :|
Apele iubirii sfinte,
sufletul când îl pătrund,
|: pe vecie, pe vecie,
în mijloc de rai l-ascund. :|
Că dărâmă orice piedici
ce vrăjmaşu-n drum i-a pus,
|: şi-n odihna, şi-n odihna
adevărului e dus. :|
Mâinile iubirii sfinte
mângâie adânc şi lin,
|: când durerea, când durerea
lasă-n suflet greu venin. :|
Că aşa-i din veci iubirea,
ea preface totu-n har.
|: Niciodată, niciodată
paşii ei nu-s în zadar. :|