Faptele iubirii sfinte

Faptele iubirii sfinte,

vii, în suflet când răsar,

|: niciodată, niciodată,

nu-s făcute în zadar. :|

 

Că în focul lor cel tainic,

care arde fericit,

|: gheaţa vieţii, gheaţa vieţii

o topesc desăvârşit. :|

 

Razele iubirii sfinte

când coboară, ne-ndoios,

|: totdeauna, totdeauna,

duc în suflet pe Hristos. :|

 

Că lumina lor cerească

nimiceşte pe deplin,

|: orice beznă, orice beznă

de păcat şi de suspin. :|

 

Apele iubirii sfinte,

sufletul când îl pătrund,

|: pe vecie, pe vecie,

în mijloc de rai l-ascund. :|

 

Că dărâmă orice piedici

ce vrăjmaşu-n drum i-a pus,

|: şi-n odihna, şi-n odihna

adevărului e dus. :|

 

Mâinile iubirii sfinte

mângâie adânc şi lin,

|: când durerea, când durerea

lasă-n suflet greu venin. :|

 

Că aşa-i din veci iubirea,

ea preface totu-n har.

|: Niciodată, niciodată

paşii ei nu-s în zadar. :|