Cand Te vazura apele pe Tine

 

Când Te văzură apele pe Tine,

pe Tine, Dumnezeule Slăvit,

cutremuratu-s-au de frică, Doamne,

şi-adâncurile lor s-au îngrozit.

 

Turnat-au norii apele-n şuvoaie

şi tunetul în nori a răsunat,

ca fulgerele s-au oprit a Tale

săgeţi, şi-n toate părţile-au zburat.

 

Vârtej pornit-au tunetele Tale

şi fulgerele lumea-au luminat,

mişcatu-s-au adâncurile toate

şi tot pământul s-a cutremurat.

 

Tu Ţi-ai croit un drum adânc prin mare,

nu-Ţi cunoscu nici urma Faraon

povăţuind poporul ca pe-o turmă

prin mâinile lui Moise şi Aaron.