Vorbeste Doamne

 

Vorbeşte Doamne, căci sunt rob
şi robul Tău ascultă.
/ : Mai toarnă-mi iar ulei în ciob,
mai dă-mi din grâul Tău un bob
şi dragoste (bis2) mai multă. : /

Vorbeşte, Doamne, căci în piept
mi-e inima firavă.
/ : Nebun mă face-orice-nţelept
dar eu cu mai mult dor Te-aştept
în vremea de (bis2) de zăbavă : /

 

Vorbeşte, Doamne, că sunt gol
şi-mi bate-n suflet vântul.
/ : Căci mii de corbi îmi dau ocol,
de când pe-al inimii pridvor,
Ţi-ai aşezat (bis2) Cuvântul : /

Mai dă-mi din pâinea Ta un drob
şi flacără mai multă.
/ : Chiar dacă-s fiu şi nu sunt ciob
dar eu din dragoste sunt rob
şi robul Tău (bis2) ascultă : /