Vorbea Isus de pe colina

 

Vorbea Isus de pe colină

poporului ce sta pe jos,

/ cu faţa plină de lumină,

vorbea Iisus de pe colină,

cu glasul rar, adânc, duios: /

 

- În lume, ura ca o stâncă

apasă sufletul oricui,

/ te-nchide-n noaptea ei adâncă,

să fii ca piatra, mai rău încă,

să nu faci bine nimănui! /

 

Dar Eu vă spun: de vezi pe moarte

duşmanul tău în drum căzut,

/ tu lasă ura la o parte,

şi dacă-ţi vezi duşmanu-n moarte,

cu milă-ajută-l pe căzut. /

 

Dac-un duşman bătut de soarte

la uşa ta se va opri,

/ tu lasă ura la o parte,

duşmanului bătut de soarte

tu dă-i ce poţi, dar nu-l goni! /

 

Când un duşman în haine sparte

la uşa ta va aştepta,

/ tu lasă ura la o parte,

duşmanului în haine sparte

tu dăruie-i cămaşa ta! /

 

Când chiar duşmanii cei de moarte

vor face-n contra ta sobor,

/ tu lasă ura la o parte

şi chiar duşmanilor de moarte

le-ntinde mâna iubitor. /

 

Cu cei şi mai lipsiţi, împarte

bucata pâinii pentru trai,

/ cât ai, chiar cu duşmanu-mparte -

căci Dumnezeu îţi face parte

atunci şi ţie sus, în rai. /