Vorbea Isus de pe colina
Vorbea Isus de pe colină
poporului ce sta pe jos,
/ cu faţa plină de lumină,
vorbea Iisus de pe colină,
cu glasul rar, adânc, duios: /
- În lume, ura ca o stâncă
apasă sufletul oricui,
/ te-nchide-n noaptea ei adâncă,
să fii ca piatra, mai rău încă,
să nu faci bine nimănui! /
Dar Eu vă spun: de vezi pe moarte
duşmanul tău în drum căzut,
/ tu lasă ura la o parte,
şi dacă-ţi vezi duşmanu-n moarte,
cu milă-ajută-l pe căzut. /
Dac-un duşman bătut de soarte
la uşa ta se va opri,
/ tu lasă ura la o parte,
duşmanului bătut de soarte
tu dă-i ce poţi, dar nu-l goni! /
Când un duşman în haine sparte
la uşa ta va aştepta,
/ tu lasă ura la o parte,
duşmanului în haine sparte
tu dăruie-i cămaşa ta! /
Când chiar duşmanii cei de moarte
vor face-n contra ta sobor,
/ tu lasă ura la o parte
şi chiar duşmanilor de moarte
le-ntinde mâna iubitor. /
Cu cei şi mai lipsiţi, împarte
bucata pâinii pentru trai,
/ cât ai, chiar cu duşmanu-mparte -
căci Dumnezeu îţi face parte
atunci şi ţie sus, în rai. /