Vai fratilor a dat palamida-n grau
Vai, fraţilor, a dat pălămida-n grâu!
Unde-i holda ne-ntinată,
spicul sclipitor?
Unde-i Oastea neînfrântă
ce purta povara sfântă
hrană tuturor !
Cine-a strecurat neghină
noaptea printre noi?
Numai răni, numai rugină,
numai cioburi de lumină
frânte în noroi !
Vai, fraţilor, a dat pălămida-n grâu!
Mii de spini îşi ţin soborul
plânge roua-n zori.
A trecut Ispititorul
şi noi n-am păzit ogorul,
n-am fost veghetori.
Domnul peste lan Se uită
c-un adânc suspin.
O, ca mâine va fi nuntă!
Însă pân-atunci ne-nfruntă
duhul lui Cain !
Vai, fraţilor, a dat pălămida-n grâu!
Azi e vremea de zăbavă,
nu ştim cât va fi!
Cu neghină şi cu pleavă,
cum vom fi luaţi cu slavă
în măreaţa zi ?
Noi suntem plătiţi cu Sânge,
toţi suntem în Har.
Dar ce mulţi, ce mulţi vom plânge,
când oştiri cereşti vor strânge
grâul în Grânar !