Vai fratilor a dat palamida-n grau

 


 

Vai, fraţilor, a dat pălămida-n grâu!

Unde-i holda ne-ntinată,

spicul sclipitor?

Unde-i Oastea neînfrântă

ce purta povara sfântă

hrană tuturor !

 

Cine-a strecurat neghină

noaptea printre noi?

Numai răni, numai rugină,

numai cioburi de lumină

frânte în noroi !

 

Vai, fraţilor, a dat pălămida-n grâu!

Mii de spini îşi ţin soborul

plânge roua-n zori.

A trecut Ispititorul

şi noi n-am păzit ogorul,

n-am fost veghetori.

 

Domnul peste lan Se uită

c-un adânc suspin.

O, ca mâine va fi nuntă!

Însă pân-atunci ne-nfruntă

duhul lui Cain !

 

Vai, fraţilor, a dat pălămida-n grâu!

Azi e vremea de zăbavă,

nu ştim cât va fi!

Cu neghină şi cu pleavă,

cum vom fi luaţi cu slavă

în măreaţa zi ?

 

Noi suntem plătiţi cu Sânge,

toţi suntem în Har.

Dar ce mulţi, ce mulţi vom plânge,

când oştiri cereşti vor strânge

grâul în Grânar !