Har ceresc condu-ma Tu

 

 

Har ceresc, condu-mă Tu

numai spre iubire,

ce să fac şi ce să nu,

ea să-mi dea de ştire;

 

Ce să ţin şi ce să las,

ea să mă înveţe,

zi cu zi şi ceas cu ceas,

vreau a ei poveţe!

 

Apa Ta mi-o vreau izvor,

Faţa Ta-mi vreau soare,

pe aripa Ta să zbor

floare după floare;

 

Plânsul Tău în ochi mi-l vreau,

leagăn Sânu-Ţi dulce,

duhul numai Ţie-mi dau

seara să se culce.

 

Vino, Doamne, numai Tu

şi mă-ndrumă bine,

ce e vrednic şi ce nu,

eu să-mi ştiu reţine.

 

Tot ce-i drept şi luminos,

azi şi-n veşnicie,

Har ceresc al lui Hristos,

numai Tu-mi spui mie!