Flamand de Cer

 

 

Flămând de Cer şi însetat de pace,
aşa mi-e sufletul şi trupul meu,
/dar toate câte-l ţin se vor desface,
când un cuvânt va spune Dumnezeu./

 

   Spre Cer, spre Cer mi-ndrept mereu
   şi sufletul şi trupul meu, spre Dumnezeu,
   spre Dumnezeu, spre Dumnezeu.

 

Dar pân-atunci, cu râvna şi credinţa,
să ţes din raze strălucit veşmânt,
/să-nalţ în mărginita mea fiinţă
dumnezeiescul nou aşezământ./

 

Şi-n aurul cel sfânt al veşniciei
vreau să pietrific clipele de-acum,
/ca tot ce am, în slujba-mpărăţiei
să pun, prin Duhul ce mă-nvaţă cum./

 

Îmi umple sufletul cu sărbătoare
prin Domnul care m-a răscumpărat,
/El mi-a adus statornica intrare
în Templul harului străluminat./

 

De-aceea-nchinăciune şi mărire
I-aduc acum, cu tot ce am şi sunt,
/şi-mi plec genunchii-n sfântă mulţumire
spre Dumnezeul Cel în veci Preasfânt./

---