Era odata-o tainica gradina

Era odată-o tainică grădină
în care Domnul Se ruga plângând
/şi faţa Lui cea plină de lumină
era-ntristată până la mormânt./

De multe ori pe faţă El căzut-a
şi Se ruga cu lacrimi de nespus:
„Să treacă, Tată, să nu beau paharul!",
paharul suferinţei lui Isus.(bis)

O, Ghetsimani, grădina suferinţei,
în tine, Domnul plâns-a cu amar
/şi El Se-mbracă-n haina umilinţei,
şi-Şi pregăteşte drumul spre calvar./

O, Ghetsimani, grădină neuitată,
tu ai văzut durerea lui Isus,
/pe Iuda cum L-a sărutat odată
pe Domnul strălucirilor de Sus./

O, Ghetsimani, aş vrea să fiu în tine,
să văd şi locul unde Domnu-a plâns,
/să plâng şi eu cu lacrimi şi suspine,
să plâng, căci Domnul pentru mine-a plâns!/