Doamne-ai mila cand nu stiu
Doamne-ai milă când nu ştiu
nici să merg şi nici să fiu,
nici să stau nici să mă scol,
ci-s rămas cu suflet gol.
/Ci aştept de nuştiucât
stând în drum nehotărât,
nici cu mâine, nici cu ieri,
nici aici, nici nicăieri.(2bis)/
Spune-mi Doamne hotărât:
-Mergi pe-aici şi duci atât,
şi-mi îndeamnă inima:
-Fă acum şi spune-aşa.
Ca să ştiu, curat cum vrei,
să păşească paşii mei,
să ştiu bine ce s-apuc
şi ce casă-mi dai să duc,
să ştiu bine ce s-apuc
şi ce cruce-mi dai să duc.
Că de-aş şti Cărarea drept
n-aş sta-n drum să mai aştept,
nici-o zi şi nici un ceas,
ce-aş lăsa ce zici să las.
/Şi-aş lua ce zici să iau,
partea mea frumos s-o dau,
Dragostei ce-i sunt dator,
şi Credinţei până mor.(2bis)/