Doamne-ai mila cand nu stiu

 

Doamne-ai milă când nu ştiu

nici să merg şi nici să fiu,

nici să stau nici să mă scol,

ci-s rămas cu suflet gol.

 

/Ci aştept de nuştiucât

stând în drum nehotărât,

nici cu mâine, nici cu ieri,

nici aici, nici nicăieri.(2bis)/

 

Spune-mi Doamne hotărât:

-Mergi pe-aici şi duci atât,

şi-mi îndeamnă inima:

-Fă acum şi spune-aşa.

 

Ca să ştiu, curat cum vrei,

să păşească paşii mei,

să ştiu bine ce s-apuc

şi ce casă-mi dai să duc,

să ştiu bine ce s-apuc

şi ce cruce-mi dai să duc.

 

Că de-aş şti Cărarea drept

n-aş sta-n drum să mai aştept,

nici-o zi şi nici un ceas,

ce-aş lăsa ce zici să las.

 

/Şi-aş lua ce zici să iau,

partea mea frumos s-o dau,

Dragostei ce-i sunt dator,

şi Credinţei până mor.(2bis)/